tag:blogger.com,1999:blog-91846889697034570602024-03-13T20:21:00.045-07:00Locuri de Munca in Baia Mare si MaramuresOportunitati de angajare, joburi, locuri de munca pentru baimareni si maramureseni. Locuri de munca in Baia Mare si MaramuresAdrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.comBlogger61125tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-18072486712953532502021-10-07T22:50:00.002-07:002021-10-07T22:50:21.547-07:00Sute de locuri de munca disponibile in Maramures - Baia Mare, Sighet, Seini si alte zone<h2 style="text-align: left;"><span style="background-color: white; font-family: Lato, Arial, sans-serif; font-size: 16px; font-weight: 700;">Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Maramureș anunță că sunt disponibile 409 joburi, domeniile fiind variate.</span></h2><h3 style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #595858; font-family: Lato, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 1.8em; margin-bottom: 0.9em; margin-top: 0.9em; text-align: left;">Se caută asistent farmacist, casier, cameristă hotel, kinetoterapeut, secretară, tehnician mecanic, proiectant inginer mecanic etc.</h3><h4 style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #595858; font-family: Lato, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 1.8em; margin-block: 0px; margin-bottom: 0.9em; margin-top: 0.9em; text-align: left;">Cei interesați pot obține mai multe detalii de la sediul instituției: Baia Mare, str. Hortensiei, nr. 1A; telefon: 0262 227 820, 0262 227 821; e-mail: ajofm@mm.anofm.ro. Vezi <a href="https://www.directmm.ro/wp-content/uploads/2021/10/LMV.pdf" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; background: 0px 0px; box-sizing: border-box; color: #ff5a00; text-decoration-line: none; transition: background 0.2s ease-out 0s, color 0.2s ease-out 0s;"><b>AICI</b></a> oferta detaliată.</h4>totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-18557651070213977372021-01-05T08:48:00.000-08:002021-01-05T08:48:34.265-08:00Ești conștient... că răspunsul la un anunț de angajare<p> Ești conștient... că răspunsul tău la un anunț de angajare pe facebook, nu poate fi DETALI?</p><p><br /></p><p>Chiar daca e un anunt de angajare pe facebook sau o postare simpla pe grupurile cu anunturi... daca te astepti ca cineva sa te cheme la interviu si poate chiar sa te angajeze, lăsâng un comentariu sec, cerând DETALI, nu te avanjează chiar deloc? Nici măcar dacă ai scrie corect, DETALII.</p><p><br /></p><p>Poate chiar nu gresesc daca ma aventurez si spun ca nu ai nicio sansa de angajare asa.</p><p><br /></p><p>Succes!</p>totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0Baia Mare, România47.6567387 23.584988119.346504863821153 -11.5712619 75.966972536178844 58.741238100000004tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-62843560648520048872021-01-05T08:33:00.004-08:002021-01-05T08:33:51.326-08:00Ești conștient... că răspunsul la întrebarea ai experiență în domeniu?<p>Ești conștient... că răspunsul la întrebarea ai experiență în domeniu? nu poate fi DA. </p><p>Chiar daca e un anunt de angajare pe facebook sau o postare simpla pe grupurile cu anunturi... daca te astepti ca cineva sa te cheme la interviu si poate chiar sa te angajeze, raspunsurile cu da si nu, nu te avantajeaza deloc.</p><p>Poate chiar nu gresesc daca ma aventurez si spun ca nu ai nicio sansa de angajare asa.</p><p><br /></p><p>Succes!</p>totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0Baia Mare, România47.6567387 23.584988119.346504863821153 -11.5712619 75.966972536178844 58.741238100000004tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-86719778924357909182020-05-04T23:08:00.001-07:002020-05-04T23:08:50.453-07:00plata cu cardul la livrator - comenzi online alimente Baia Mare - NON STOP<a href="https://www.nonstopbaiamare.ro/" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="392" data-original-width="800" height="156" src="https://gomagcdn.ro/domains/nonstopbaiamare.ro/files/files/pos%20plata%20card%20la%20livrare%20non%20stop%20baia%20mare%20alimentare.jpg" width="320" /></a><br />
<h3>
Acum poti opta pentru plata in momentul livrarii cu cardul bancar direct la livrator. Acesta va avea un terminal POS mobil, incasand plata de pe cardul sau telefonul dumneavoastra. Nu uitati sa mentionati aceasta modalitate de plata in momentul finalizarii comenzii</h3>
<br />
<br />
În toate magazinele noastre acceptăm plata cu cardul bancar iar pentru cardurile Star BT oferim un Bonus de 2% Puncte Star și posibilitatea de a plăti cu punctele acumulate pe cardul tău Visa sau MasterCard<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<a href="https://www.nonstopbaiamare.ro/"><b><span style="font-size: large;">https://www.nonstopbaiamare.ro/</span></b></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://www.nonstopbaiamare.ro/ciocolata" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="392" data-original-width="800" height="312" src="https://gomagcdn.ro/domains/nonstopbaiamare.ro/files/files/bonus%20STAR%20BT%20plata%20card%20la%20livrare%20non%20stop%20baia%20mare%20alimentare.jpg" width="640" /></a></div>
<br />Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0Baia Mare, România47.6567387 23.584988147.5711952 23.4236266 47.7422822 23.746349600000002tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-59667467160714193992019-07-21T10:59:00.000-07:002019-07-21T10:59:07.510-07:00Joburi cu umorPână nu demult, credeam că Ambasada Suediei la București este instituția care se pricepe cel mai bine la PR. Cu mult umor și prezență de spirit, suedezii au pe Facebook postări care devin virale. Nu o dată le-am văzut reproduse pe canalele de televiziune. Cu cât sunt evenimentele politice din România mai sumbre, cu atât ne devin suedezii mai simpatici.<br />
<br />
Apoi am descoperit o agenție de recrutare cel puțin la fel de bună, dar mult mai prezentă pe Facebook: Lugera. E o plăcere să le urmărești anunțurile de angajare, cele mai multe scrise sub formă de mici pamflete. Mereu la curent cu evoluția știrilor naționale, aceste anunțuri mustesc de umor și inteligență, așa încât nu ai cum să nu le adori.<br />
<br />
Nu am apelat niciodată la serviciile acestei companii și în acest moment am un job care mă satisface. Dar zău că, urmărindu-le postările, am căpătat drag de ei și, dacă vreodată aș avea nevoie de o slujbă, m-aș îndrepta spre ei. Mazăre, Firea, Barna, Ponta sunt personaje politice ironizate, fără ca măcar numele lor să fie pomenit. La fel diverse situații din politică, din administrație sau din sănătate.<br />
<br />
Pentru a înțelege „unde bate” autorul, este, însă, absolut necesar să fii cu știrile la zi. Să urmărești constant ceea ce se întâmplă (mai ales) pe scena politică românească. Să te pasioneze politica și să fii implicat. Pentru că micile pamflete ale echipei Lugera nu îți dau mură în gură, ci te provoacă să gândești. Și să zâmbești.<br />
<br />
E clar, echipa simpatică de la Lugera câștigă tot mai mulți susținători. Deja au peste 40.000 de urmăritori pe Facebook. Și sunt convinsă că numărul lor crește. Ei nu mai sunt doar o agenție de recrutare, ci o adevărată trupă de umor. Umor de calitate, inteligent, finuț.<br />
<br />
Ceea ce demonstrează că au în echipa de PR oameni cu adevărat pricepuți. Iar asta mă face să cred că au oameni la fel de pricepuți și în celelalte departamente. Așa mi s-ar părea firesc, deși nu cunosc pe nimeni de acolo.<br />
<br />
Oricum, până una, alta, eu mă mulțumesc să le urmăresc postările. Am simțit nevoia să scriu despre ei aici tocmai pentru că m-au uimit. În sensul bun al cuvântului. Și zău că nu m-au plătit pentru asta. De fapt, în afară de a le oferi like-uri, nu am luat legătura cu ei niciodată. Dar ce, parcă cu Răzvan Exarhu am vorbit vreodată? Nu. Dar asta nu înseamnă că nu vă pot îndemna să îl ascultați la Rock FM. Eu vă scriu despre oamenii faini. Despre oamenii care mă fac să râd.<br />
<br />
Pentru că în România sunt prea multe fețe încruntate.Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-48609135083491221222019-04-07T07:09:00.001-07:002019-04-07T07:09:39.820-07:00Tristețea satelor din RomâniaDe curând, am stat două săptămâni în casa părinților mei, ei fiind plecați din țară între timp. Era undeva chiar lângă Baia Mare, și făceam naveta cu autobuzul. Într-o dimineață, când voiam să vin la serviciu, m-a abordat în stația de autobuz un bărbat. Înalt, bine făcut, îmbrăcat sărăcăcios și cam vorbăreț. Din primul moment m-a întrebat dacă nu am nevoie de un ajutor în gospodărie.<br />
Ar putea să lucreze sâmbăta, când e liber. În rest nu poate, e la serviciu. Are nevoie de bani, a fost condamnat pentru un accident rutier, săvârșit când se afla pe bicicletă, și are de plătit despăgubiri de 60 de milioane lei vechi.<br />
<br />Am stat puțin pe gânduri. Știam că părinții mei căutaseră în vara trecută ajutoare pentru muncile din gospodărie și nu găsiseră aproape pe nimeni. Doar câțiva bărbați neserioși, băutori, fără chef de muncă. Un asemenea zdrahon ar fi fost potrivit pentru sapă, pentru tunsul pomilor sau pentru culesul poamelor. Dar ceva m-a reținut. Omul știa unde locuiesc, deși eu nu îl văzusem în viața mea.<br />
Asta m-a speriat puțin. Apoi, mi-a mărturisit că are probleme cu băutura. Chiar și accidentul de bicicletă ar fi fost cauzat de consumul de alcool. Un accident care îl lăsase cu o datorie imensă, sunt sigură că omul nu văzuse atâția bani în viața lui.<br />
<br />Nu l-am întrebat cum îl cheamă, nu i-am cerut numărul de telefon sau adresa. După ce am ajuns în oraș, am coborât la aceeași stație. El a luat-o înainte și s-a pierdut în mulțime. Eu m-am gândit la bietul tata, pe care nu îl țin puterile să facă tot ce e necesar pe lângă casă.<br />
<br />Vine primăvara. Pe la țară, muncile au început deja. Se sapă pământul, se pune arpagicul și mazărea. De acum și până la iarnă, zilele vor fi lungi și grele. Iar oameni care să lucreze cu ziua nu prea găsești. Nimeni nu vrea să se înhame la munci grele. E preferat câștigul facil. Iar cei care ar putea să ajute nu au ambiții: se mulțumesc cu bani pentru un pachet de țigări și o sticlă de tărie. După care, două zile sunt scoși din circuit.<br />
<br />E trist prin satele României. Populația îmbătrânește. Puterile oamenilor scad, iar muncile câmpului și cele de prin gospodărie sunt tot mai greu de săvârșit. Copiii acestor oameni în vârstă sunt, de cele mai multe ori, departe. Și la țară nu e nimeni care să ajute. Aceasta este tristețea casei lăsate în paragină, care se umple de păianjeni pe la colțuri.totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-31752377878077683682019-03-18T13:40:00.001-07:002019-03-18T13:40:28.212-07:00De la om de afaceri la sinucigașZilele trecute am fost în vizită la niște prieteni ai mei. Sunt soț și soție, tineri, hotărâți, și de mai bine de zece ani au o afacere mică, din care trăiesc.<br />
<br />
Mi-au povestit despre doi prieteni ai lor, amândoi artiști, care au încercat în repetate rânduri să reușească în afaceri și au dat greș de fiecare dată. Primul se sinucisese. Al doilea avusese și ceva probleme în familie, s-au adăugat nereușitele în afaceri, și s-a sinucis și el foarte recent.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://joburibaiamare.ro/" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="413" data-original-width="620" height="213" src="https://4.bp.blogspot.com/-htMExADO-mk/XJABpGGrsNI/AAAAAAAAKb4/YJ2go_qtDwEqFCCvLl8efo17lduGsBzzQCLcBGAs/s320/afaceri%2Bsinucigase.jpg" width="320" /></a></div>
Mai am cunoștințe care și-au încercat norocul în domeniul businessului. Nu s-a sinucis nimeni, nu vă speriați, nu am dat-o definitiv pe noir. Dar toți se plâng despre cât e de greu, despre nivelul mare al taxelor, despre numeroasele controale, despre condițiile care li se pun micilor întreprinzători și care sunt aproape imposibil de îndeplinit.<br />
Nu e vorba doar despre valoarea taxelor, ci și despre impredictibilitatea lor. În ultimii doi ani, legislația fiscală s-a schimbat de peste 200 de ori.<br />
Oricât ți-ai dori să fii de corect, este aproape imposibil să ții pasul cu acest ritm de modificare a Codului fiscal.<br />
<br />
Acești prieteni ai mei, despre care vă vorbeam la început, au orgoliul corectitudinii. Ei vor să respecte legea în cele mai mici detalii și le cer și celorlalți să facă la fel. Fie că sunt prieteni, cunoscuți sau politicieni. Și de multe ori îi văd că sunt disperați.<br />
<br />
Văd că le e foarte greu să se mențină pe linia de plutire în aceste condiții. Căci nu este vorba despre îmbogățire, nu este vorba despre a aduna averi, ci tocmai de a se menține pe linia de plutire.<br />
<br />
Știu că, tocmai din aceste motive, unii au optat pentru o altă soluție. Au o afacere acasă, pe care nu o declară, pentru care nu plătesc taxe, chirii sau salarii. Și nu e vorba că ar avea mentalitate de infractori. Ei chiar și-ar dori să aibă o afacere pe bune, așa cum scrie la carte.<br />
<br />
Dar au analizat și răsanalizat tot ceea ce ar implica asta și și-au dat seama că le-ar fi imposibil. Iar atunci când ai o familie de întreținut, accepți până la urmă să ai un somn mai agitat noaptea, dar să poți pune niște mâncare pe masă a doua zi dimineața.<br />
<br />
Să nu ne mirăm că numărul firmelor din <a href="http://blog.totmaramures.ro/" target="_blank">România</a> este atât de mic. Că suntem la coada Europei în ceea ce privește numărul de IMM-uri la mia de locuitori. Nu e nimic surprinzător în asta, explicațiile ne sunt la îndemână.<br />
<br />
Și totuși e trist, foarte trist.Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-87831516468226694162019-02-15T10:53:00.001-08:002019-02-15T10:53:16.186-08:00Dacă aș fi degustătorDacă cineva mi-ar spune: Visează! Poți să fii ce vrei tu să fii!, i-aș spune că mi-aș dori să fiu degustător. Să am un blog pe care să îl citească toți gurmanzii și pe care să dau note restaurantelor din întreaga Europă.<br />
Viața mea ar fi o continuă călătorie, popasurile mele s-ar petrece la localuri cu mâncare și băutură bune, iar cu simțurile mele foarte precise aș desemna în fiecare lună câte un restaurant care merită vizitat de cei mai pretențioși mîncăcioși.<br />
<br />
Desigur, aș câștiga bani frumoși din asta. Toți marii producători de ustensile de bucătărie, toate televiziunile care găzduiesc show-uri culinare și-ar face reclamă pe blogul meu.<br />
Desigur, nu aș accepta reclame din partea restaurantelor sau a cramelor. La urma urmei, aș fi doar o mare pofticioasă, însă mi-aș păstra coloana vertebrală dreaptă.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://blog.pizzabaiamare.ro/" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="760" height="420" src="https://www.fundatiacaleavictoriei.ro/wp-content/uploads/2018/04/wine-and-cheese_925x-760x500.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
Mi-aș alege traseele după cum aș avea chef, după starea vremii sau după pofta de a mă plimba pe o stradă sau alta. Când nu aș călători, aș citi recenziile altora despre diferite localuri, aș căuta cârciumi mici, dar cochete pe Internet și mi-aș închipui noi destinații.<br />
Nu mi-aș anunța niciodată sosirea într-un local, nu mi-aș declina identitatea, aș cere specialitatea casei și m-aș bucura de arome singură, urmărind ceilalți meseni și gustând atmosfera locului.<br />
<br />
Aș fi o degustătoare foarte pretențioasă, m-ar interesa ceva mai mult gustul decât aspectul mâncării din farfurie, aș fi foarte atentă la felul în care băutura merge cu felul de mâncare degustat, dar și la cunoștințele chelnerului, la amabilitatea lui și la ținuta pe care o abordează.<br />
M-aș simți foarte responsabilă, pentru că aș ști că reputația localului depinde în mare parte de cuvântul meu scris, dar aș fi și foarte competentă și sigură pe cunoștințele mele în materie de gastronomie.<br />
<br />
Așa văd eu o variantă de viață frumoasă. O viață în care m-aș plimba între cele mai frumoase destinații și în care mi-aș încânta simțurile.<br />
Și în care aș fi perfect capabilă să câștig bani din asta.<br />
Dar eu nu știu mai nimic despre gastronomie. Oenologia mi-e complet străină.<br />
Nu știu decât foarte vag ce vin merge cu ce fel de mâncare și mănânc destul de puțin variat. Foarte rar poposesc în vreun restaurant și nu am folosit niciodată cuțitul special pentru pește.<br />
<br />
Probabil că mi-ar fi urât să călătoresc singură, mai ales în orașe necunoscute, și aș prefera să văd un film la mine acasă, ronțăind chipsuri.<br />
<br />
Ei, dar dacă nici în propriile visuri nu suntem eroi, atunci când?<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-91355560426161158472019-01-19T04:45:00.001-08:002019-01-19T04:45:56.477-08:00Un job pentru copilul nostruFetița care mereu îi face frizuri păpușii preferate va deveni, când va crește, un hairstylist celebru. Cea care îi schimbă hainele păpușii de câteva ori în decurs de o oră va deveni creatoare de modă. Dacă s-ar inventa păpușa căreia să îi crească unghiile, cu siguranță am avea fetițe care și-ar dori să devină manichiuriste-pedichiuriste.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://cdn.shopify.com/s/files/1/1829/8191/articles/14122611140bb538bb2_2048x.jpg?v=1490779598" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="399" data-original-width="634" height="251" src="https://cdn.shopify.com/s/files/1/1829/8191/articles/14122611140bb538bb2_2048x.jpg?v=1490779598" width="400" /></a></div>
Băiatul care desenează monștri din câteva linii încâlcite va deveni pictor sau arhitect. Cel care are o colecție de mașinuțe va deveni pilot de formula 1. Sau, de ce nu, șofer pe mașina de gunoi, așa cum își dorea cu ardoare nepoțelul meu, în urmă cu câțiva ani. Copila care ia ore de balet după școală va deveni o vedetă internațională. Băiatul care bate mingea în fața blocului va fi un al doilea Hagi. Fetița care gătește sarmale din frunze de minciunică și nisip ud va deveni un chef admirabil. Sau, măcar, o gospodină de treabă.<br />
<br />Așa le place părinților să se amăgească, încă de când copiii lor încep să umble și capătă un minim de independență. X-ul, necunoscuta viitorului, ne sperie într-atât, încât mereu încercăm să-l îmblânzim. Căutăm semne în fiecare gest al copilului, în fiecare jucărie aleasă, în fiecare gângurit. Nu degeaba, la botez, copilul este pus să aleagă dintr-un grup de obiecte, pentru a i se putea prezice viitorul.<br />
<br />În general, ne dorim un viitor strălucitor pentru copiii noștri. Nu vrem să devină doar simpli profesori, ci profesori celebri, nu doar actori într-un teatru de provincie, ci actori pe care să-i cunoască toți românii ș.a.m.d. Psihologic, e explicabil. Deși a fi celebru nu înseamnă neapărat a fi și fericit.<br />
<br />Toate aceste previziuni, enunțate în primul paragraf, sunt, de obicei, simple plăsmuiri ale noastre. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa. Preocupările din copilărie se pierd în timp, altele rămân plăceri nevinovate, și doar arareori se regăsesc în meseria noastră din viața de adult.<br />
Altfel, am fi toți creatori de modă și piloți de formula 1. Nimeni nu ar fi funcționar sau politician sau casier sau contabil. Există meserii care au o aură ce fascinează, și meserii considerate plictisitoare sau marcate de rutină. Cu toate acestea, odată trecută vârsta reveriilor, ne alegem viitorul într-un mod mult mai pragmatic.<br />
<br />Nu se poate prevedea viitoarea meserie a copilului atunci când acesta are 5 sau 10 ani. De abia la vârsta adolescenței încep să se cristalizeze în mintea tânărului preocupările care l-ar putea atrage ca adult. Chiar și așa, în curând situațiile în care cineva își alege o meserie pentru întreaga viață vor fi tot mai rare.<br />
Oamenii vor trebui să fie foarte flexibili pentru a-și putea găsi un loc de muncă suficient de convenabil. Pe de altă parte, peste câțiva ani multe dintre meseriile de azi nu vor mai exista, fiind înlocuite cu altele.<br />
<br />
Singura abilitate de care vom avea cu siguranță nevoie va fi capacitatea de a lucra cu calculatorul și cu celelalte instrumente inteligente. Iar în această privință, copiii din ziua de azi par să se descurce excelent.totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-52879967191733839732019-01-05T08:31:00.000-08:002019-01-05T08:31:33.968-08:00Un job în plus, înainte de sărbătoriSe apropie Crăciunul și, odată cu el, ne cuprinde panica. Pentru că frumusețea sărbătorilor e, de obicei, asociată cu cheltuielile mari. Avem nevoie de bani pentru cadouri, cu atât mai mult dacă avem copii, avem nevoie de bani pentru meniul de sărbători, pentru brad, pentru haine și pantofi noi, eventual pentru petrecerea de Revelion și chiar pentru o călătorie, dacă ne dorim ca Anul Nou să nu ne prindă în localitatea unde trăim. Renunțarea la oricare dintre aceste plăceri ne-ar face nefericiți și adevărul este că ne-ar strica sărbătorile.<br />
<br />
Așa că avem nevoie de bani în plus. Deci va trebui să muncim în plus, pe lângă jobul nostru obișnuit. De obicei, în astfel de situații ne salvează talentul. O persoană pricepută la IT poate să configureze pagini web sau să tehnoredacteze cărți, spre exemplu. O persoană care știe să coasă la mașină poate obține niște bănuți din această activitate. O persoană cu simț artistic poate confecționa ornamente de sărbători. Important e ca investiția să fie minimă și câștigul rapid. De preferat, să se poată lucra de acasă. Pentru aceasta, se va apela la orice mijloc de publicitate posibil, de la profilul personal de Facebook la anunțurile lipite în scările blocurilor.<br />
<br />
În general, în această perioadă, e destul de greu de găsit forță de muncă. Firmele sunt mult mai dispuse să facă angajări. Pentru cineva dispus să muncească din greu pentru câțiva bani în plus nu ar fi dificil de găsit un loc de muncă.<br />
<br />
Nu e recomandabil, însă, să vă întindeți mai mult decât vă e plapuma. Altfel spus, nu intrați în datorii de dragul de a avea sărbători bogate. E riscant și va trebui să munciți foarte mult pentru a le acoperi. Mai bine gândiți-vă că cei din jur vă apreciază pentru ceea ce sunteți, nu pentru darurile pe care le faceți, sau nu pentru valoarea lor financiară. Un dar simbolic poate avea la fel de mult impact, dacă este dăruit cu dragoste.<br />
<br />
Pe de altă parte, de sărbători românii au mereu tendința de a face prea multe cumpărături. Își umplu căruciorul de cumpărături cu mâncare, de parcă ar veni sfârșitul lumii. Și după câteva zile, mare parte din produsele cumpărate ajung în coșul de gunoi. Nu e mai înțelept să cumpărăm doar atât cât avem nevoie? Sărbătorile nu ar fi mai puțin frumoase și, în plus, am rămâne cu niște bănuți în buzunar.<br />
<br />
De multe ori, tot ce ne dorim de sărbători este să petrecem mai mult timp împreună cu cei dragi. Să simțim cum ne înconjoară dragostea lor. Să râdem împreună. Să gătim împreună, să împachetăm cadouri împreună, să ieșim împreună în oraș. Peste un an, probabil vom fi uitat ce daruri am primit, da aceste momente ne vor rămâne cu siguranță în memorie.Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-79011975811352425392019-01-03T08:50:00.000-08:002019-01-03T08:50:15.219-08:00În slujba copiilor defavorizațiDe curând a avut loc, la București, Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Am fost și eu prin zonă, în penultima zi a târgului, sâmbătă. În clădirea imensă a Romexpo, lume multă, îmbulzeală, o mulțime de edituri, de la cele mai mari până la cele minuscule, tone de cărți, murmur, „vedete” peste care riscai să dai din cinci în cinci minute, microfoane, camere de filmat, POS-uri.<br />
<br />
Știam exact ce căutam, îmi făcusem temele de acasă. O carte nouă de la Humanitas, una nouă de la Polirom, una de poezie de la Charmides și niște audiobook-uri pentru nepoții mei de la Editura Casa Radio. Dacă primele două edituri le-am găsit fără probleme, pe celelalte două, mult mai mici, mi-a fost mai greu să le dibuiesc. Rătăceam debusolată prin mulțime, cu ochii pe panourile cu numele editurilor, stresată să nu întârzii la propria lansare de carte, când mă oprește o fetiță. Avea în jur de 18 ani, cred, părul lung și drept, niște ochi umezi, foarte expresivi, iar în mâini, un telefon, un pix și niște coli de hârtie.<br />
<br />
Mă salută, se prezintă politicos și mă întreabă dacă nu aș dori să donez pentru copiii din Bacău. Îmi spune că reprezintă UNICEF și că pot face o donație recurentă de minim 15 lei, care, dacă accept, urmează să mi se retragă direct din contul bancar.<br />
<br />
Departe de a fi o persoană cu venituri mari, sunt însă sensibilă la campaniile de donare de fonduri, atunci când cauza mă convinge. Donez pentru cauze civice și sociale și, chiar dacă toate aceste sume sunt simbolice, faptul că mă implic într-un fel, atât cât pot, mă face să mă simt bine și utilă societății.<br />
Așa că am acceptat imediat, dar i-am spus tinerei că sunt foarte grăbită. Am văzut-o că insistă și că se precipită, avea de completat niște formulare și încerca să facă toate acestea cât mai repede posibil.<br />
<br />
A chemat în ajutor un băiat, un coleg al ei, care s-a prezentat și el foarte politicos și a început să completeze un alt formular. Cum nu îmi știam codul IBAN, tânăra a trebuit să sune la bancă, apoi eu am vorbit cu o funcționară, care mi-a dictat codul. Toate acestea au durat câteva minute bune. Am primit și niște acte prin care se certifica faptul că sunt de acord cu donația.<br />
<br />
Inițial am fost puțin suspicioasă. Mă gândeam că poate am în față niște șmecherași care și-au propus să profite de aglomerația de la târg și, prin înșelăciune, să facă rost de niște sume frumușele. Dar legitimațiile tinerilor și antetul foilor pe care le aveau în mâini m-au convins. Totul părea oficial. După două zile, am primit un telefon de la UNICEF, prin care mi se confirma donația și mi se cerea un feedback cu privire la cei doi voluntari.<br />
<br />
Mi-am amintit privirea fetei. Părea puțin speriată de ceea ce avea de făcut, și totuși dornică să iasă totul bine. S-a oferit să vină cu mine prin târg, ca să nu mă rețină de la treburile mele. A fost tot timpul amabilă și drăguță. Iar eu m-am gândit cât de nesuferită pot fi uneori și ce job greu și-a ales tânăra din fața mea.<br />
<br />
Să lucrezi cu oamenii e dificil întotdeauna. Nu știu dacă cei doi tineri erau angajați sau făceau voluntariat, dar i-am admirat din tot sufletul. Și încă o dată m-am gândit că, dacă suntem sănătoși, nu avem nicio scuză să nu muncim. Oricât de greu ar fi.Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-90626919931165393342019-01-03T06:28:00.003-08:002019-01-03T06:28:28.492-08:00Ce vrem de la un job?Am o prietenă care de ceva vreme își caută un job. Motivul pentru care nu și-a găsit până acum o slujbă este că își dorește una care să-i placă și care să îi asigure, în același timp, un salariu bun. Am stat de vorbă despre asta și mi-am dat seama că ei i se pare absolut normal să își dorească un astfel de job. Și mie mi se pare la fel de normal.<br />
<br />Problema este că mulți dintre cei din jurul ei nu îi dau dreptate. Unora li se pare că are pretenții exagerate și că ar trebui să mai lase de la ea, pentru a scăpa de statutul de șomeră. Iar ea se simte neînțeleasă și nedreptățită.<br />
<br />Să ne dorim să mergem cu plăcere la serviciu este ceva firesc. Stăm cel puțin opt ore pe zi la serviciu, iar a avea o ocupație care ne displace în tot acest răstimp poate fi devastator pentru psihicul nostru. În plus, suntem mult mai eficienți atunci când muncim cu plăcere, decât atunci când lucrul ni se pare o corvoadă. Pe de altă parte, a fi răsplătiți financiar corect este iarăși o pretenție legitimă.<br />
<br />
Chiar dacă munca noastră ne place, noi totuși muncim pentru un salariu, altfel am putea găsi alte activități cu care să ne umplem timpul respectiv: să ne relaxăm, să dormim, să citim, să stăm cu copiii noștri etc. Este normal să ne dorim să putem duce o viață decentă cu salariul pe care îl avem și să ne putem satisface nevoi dintre cele mai diverse.<br />
<br />O altă preocupare a celor care muncesc în colectivități este legată de șefi și de colegii de serviciu. Dacă aceștia se poartă într-un mod nepotrivit, pot genera stres asupra angajatului. În consecință, acesta va fi mai puțin atent la sarcinile de serviciu și va fi mai puțin eficient.<br />
<br />Din păcate, sunt rari angajaii care se pot lăuda cu toate aceste trei avantaje: o coupație care să le placă, un salariu satisfăcător și o atmosferă plăcută la serviciu. De cele mai multe ori, ne vedem nevoiți să renunțăm la cel puțin unul dintre aceste trei avantaje. Rămâne la latitudinea noastră să cumpănim care sunt cele mai importante pentru noi, cele la care nu putem renunța, și să ne alegem jobul în consecință.<br />
<br />Alegerea unui job este întotdeauna o sarcină dificilă. Pe lângă criteriile enumerate mai sus, mai sunt și altele care trag la cântar. Printre ele, mult invocată este posibilitatea de a avansa. Ar mai fi condițiile de muncă sau avantajele conexe salariului. Este bine, însă, că atunci când constatăm că am luat o decizie greșită, iar jobul nostru nu este așa cum ne așteptam, îl putem schimba oricând.<br />
<br />
Din fericire, vremurile în care românii erau repartizați la un loc de muncă pe viață s-au dus.<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
recomandam</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://maidulce.ro/" target="_blank">joburi la Cofetaria Mai Dulce </a></div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://maidulce.ro/" target="_blank">http://maidulce.ro</a></div>
totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-33239000082114977552019-01-02T07:07:00.000-08:002019-01-02T07:12:49.773-08:00Cele 17 legi ale muncii in echipa, identificate de John C. Maxwell<b>*cu recomandarea sa cititi si cartea, pentru mai multe informatii. </b><br />
<br />
<b>1.</b> Legea Semnificatiei – Nu poti realiza nimic cu adevarat valoros, de unul singur. Echipele implica un numar mai mare de persoane, ceea ce presupune existenta mai multor resurse, mai multe idei si a unei energii mai mari decat in cazul unei singure persoane.<br />
<br />
<b>2.</b> Legea imaginii de ansamblu – Scopul este mai important decat rolul. Totul incepe cu o viziune. Trebuie sa aveti un scop comun pentru a deveni o echipa.Daca esti liderul echipei, trebuie sa "arati" tuturor scopul, sa-i ajuti sa-l adopte si sa actioneze pentru indeplinirea lui .<br />
<br />
<b>3.</b> Legea Nisei- Toti jucatorii au un loc al lor caruia ii adauga cea mai mare valoare. Fiecare membru al echipei are un loc bine stabilit si pentru care are abilinatile necesare. Un manager de succes stie sa plaseze corespunzator oamenii, astfel incat fiecare sa faca mai mult si mai bine ceea ce ii place si stie.
<br />
<br />
<b>4. </b> Legea multelui Everest – Pe masura ce provocarea devine din ce in ce mai mare, munca in echipa devine din ce in ce mai necesara. Dimensiunea visului/ scopului trebuie sa determine dimeniunea echipei. Atunci cand echipa nu corespunde scopului exista doar doau alternative – renuntati la vis/ scop sau dezvoltati echipa.<br />
<br />
<b>5. </b> Legea lantului – Puterea unei echipe este influentata de veriga cea mai slaba. Daca sunteti liderul unei echipe, nu puteti ignora problemele create de o veriga slaba. Atunci cand nu tratati corespunzator partea proasta a echipei, veti pierde respectul celei mai bune.<br />
<br />
<b>6.</b> Legea catalizatorului – Echipele castigatoare au jucatori care pun lucrurile in miscare. Catalizatorii sunt oamenii care actioneaza si isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce fac.<br />
<br />
<b>7.</b> Legea busolei – Viziunea ofera membrilor echipei directie si incredere. Liderul echipei are responsabilitatea de a identifica o viziune valoroasa si sa o expuna in fata echipei. Fiecare echipa are nevoie de o directie in care sa creada si sa fie confirmata pe parcurs.<br />
<br />
<b>8.</b> Legea marului stricat – Atitudinile gresite ruineaza echipa. Atitudinile bune nu garanteaza victoria unei echipe, insa atitudinile gresite garanteaza esecul. Atitudinea fiecarui membru, cu atat mai mult atitudinea liderului determina atitudinea echipei.<br />
<br />
<b>9. </b> Legea increderii reciproce – Colegii de echipa trebuie sa poata conta unul pe celalalt atunci cand este nevoie, altfel nu se poate vorbi de echipa eficienta.<br />
<br />
<b>10.</b> Legea pretului – Echipa nu reuseste sa isi atinga potentialul atunci cand refuza sa plateasca pretul necesar. Trebuie sa fiti dispusi sa faceti sacrificii pentru binele echipei, sa va perfectionati si sa luati decizii dificile in folosul echipei.<br />
<br />
<b>11. </b> Legea tabelei de marcaj – Echipa poate face schimbari atunci cand stie cu exactitate unde se afla. Ca manager trebuie sa va asigurati ca membrii echipei fac evaluari, modificari si iau decizii cat mai repede pentru a-si atinge obiectivele.<br />
<br />
<b>12.</b> Legea bancii de rezerva- Echipele extraordinare au rezerve extraordinare. Pentru asta un leader trebie sa isi perfectioneze continuu echipa, sa fie pregatit pentru ziua de maine.<br />
<br />
<b>13.</b> Legea identitatii – Valorile impartasite definesc echipa. Asa cum valorile personale influenteaza si directioneaza comportamentul unui individ, valorile organizationale influenteaza si directioneaza comportamentul echipei.<br />
<br />
<b>14.</b> Legea comunicarii- Interactiunea alimenteaza actiunea. Echipele eficiente au membri care discuta in permanenta unul cu altul. Comunicarea creste legatura dintre oameni si conduce o echipa spre succes.<br />
<br />
<b>15. </b> Legea avantajului – Diferenta dintre doua echipe la fel de talentate este conducerea acestora. Managerul poate perfectiona o echipa si poate sa-i ofere un avantaj. Poate face asta prin atragerea in echipa a unor noi lideri talentati.<br />
<br />
<b>16. </b> Legea moralului ridicat – Cand castigi nimic nu te afecteaza. Moralul ridicat contribuie la cresterea randamentului, a energiei si la emanciparea echipei. Atunci cand legea moralului ridicat functioneaza cum trebuie, liderul ridica moralul echipei iar echipa pe cea a liderului.<br />
<br />
<b>17.</b> Legea beneficiilor – Investitiile in echipa sunt recuperate in timp. Timpul, banii si efortul necesar pentru dezvoltarea echipei nu o schimba peste noapte, insa dezvoltarea acesteia va da intotdeauna roade.<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<a href="http://asistentacontribuabili.ro/" target="_blank">Asistenta Contribuabili </a></div>
<div style="text-align: center;">
recomandat</div>
Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-21916209218337238492018-12-30T10:04:00.002-08:002018-12-30T10:04:57.591-08:00Meseriile CrăciunuluiȘtiți filmele acelea cu tematică de Crăciun care se difuzează pe un anumit canal TV începând din luna august și până prin aprilie? Filmele acelea aproape identice, în care el vinde brazi de Crăciun în ger, în inima orașului, iar ea nu se mai poate bucura de spiritul Crăciunului pentru că în urmă cu puțină vreme a pierdut o dragoste tocmai în sfânta sărbătoare. Iar el, atras de frumusețea și puritatea ei sufletească, face gesturi mici, dar pline de iubire, cum ar să îi dăruiască un îngeraș pentru brad, și astfel redeșteaptă în sufletul ei puterea de a iubi și de a se bucura de Crăciun. Sunt filme siropoase, previzibile, foarte asemănătoare între ele, fără valoare artistică. Și, deși știu toate astea, îmi place să le urmăresc în perioada Crăciunului, pentru că mă relaxează și mă binedispun. Ce să fac, toți avem de dus în spate mica noastră doză de naivitate.<br />
<br />
Uneori, privind câte un film din acesta, mă gândesc la jobul pe care mi-aș dori să îl am acum, înainte de Crăciun. Nu mi-ar plăcea să vând brazi, pentru că asta ar presupune să stau prea mult în frig. Dar mi-ar plăcea să decorez brazi. Să cumpăr podoabe sau chiar să confecționez eu însămi unele, să le aleg, să le potrivesc, să le asortez și să le așez în brad. Să mă joc cu culorile, cu formele, cu luminile. Un brad frumos împodobit poate schimba complet o încăpere. O poate face caldă și primitoare.<br />
Da, și mi-ar mai plăcea să lucrez în atelierul lui Moș Crăciun. Să selectez și să împachetez cadouri. Atâta bucurie îmi aduc aceste gesturi mici, făcute pentru cei dragi, încât nici când primesc eu însămi cadouri nu sunt mai fericită.<br />
<br />
Unul dintre clișeele care se regăsesc în mai toate filmele de Crăciun e împodobirea caselor, la exterior, cu luminițe colorate. Nu am ajuns în Statele Unite și nu știu dacă în realitate e chiar așa, dar în filme toate casele arată superb împodobite. Mie mi-ar plăcea să fiu cea care apasă butonul de pornire a luminițelor. Nu chiar să le potrivesc pe acoperiș, căci am rău de înălțime, dar măcar să așez în curte omul de zăpadă confecționat din lumințe.<br />
<br />
Din păcate, din câte știu eu, nu există astfel de meserii. Decorator de brazi, ambalator de cadouri și aprinzător de luminițe. Dar cu siguranță, când voi fi mare le voi inventa. Sau cel mai bine ar fi să-i scriu Moșului dorința mea. Va găsi el o soluție.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
recomandarea anului</div>
<div style="text-align: center;">
<a href="http://maidulce.ro/" target="_blank">Cofetaria Mai Dulce</a></div>
Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-56543548493335434572018-12-16T10:44:00.000-08:002018-12-16T10:44:35.683-08:00Visuri din copilărieAm participat, de curând, la atelierul de Dream Management susținut de Mirela Oprea. E un atelier interactiv, la care participanții sunt consiliați și ajutați să își reconsidere cele mai dragi visuri și să le ducă la îndeplinire. Acolo am aflat că, la atelierele pe care Mirela le susține în toată țara, foarte mulți participanți au mărturisit că visul lor din copilărie era ca, atunci când vor fi mari, să devină... musafiri.<br />
<br />
Eu nu mi-am dorit această „meserie”. În schimb, mi-ar plăcea să trăiesc într-o buclă a timpului, și să fie mereu perioada Crăciunului. Timpul în care dăruim și primim daruri de la cei mai dragi.<br />
Auzeam de curând o știre cum că, dintre europeni, românii sunt cei care cheltuiesc cel mai mult în perioada Crăciunului. Asta, deși stăm foarte prost în privința banilor pe care îi economisim pentru zile negre. Și m-am gândit că, desigur, asta reflectă o lipsă de educație financiară și chiar o lipsă de cumpătare, dar și o generozitate, o dorință de a face bucurii celor de lângă noi.<br />
<br />
Când a venit rândul meu să vorbesc, atunci, la atelierul de Dream Management, am spus că visul meu din copilărie era să devin scriitoare. Și nu am mințit. Obișuiam să scriu un soi de portrete ale celor din familia mea și alte mici texte cu pretenții literare. Dar ceea ce am refuzat să spun a fost un alt vis de al meu: ca, atunci când voi fi mare, să adopt zece copii. Bine, mai voiam și să mă fac medic ginecolog, tot din dorința de a vedea mulți copii, dar asta e deja altă poveste.<br />
<br />
Între timp, nu îmi mai doresc copii, dar mi-a rămas dorința de a face fapte bune. Și nu dintr-un sentiment religios, ci datorită senzației de bine pe care ți-o dă orice faptă bună, a sentimentului de satisfacție că ai făcut ceea ce trebuie. Desigur, bine ar fi ca astfel de fapte să le facem pe întreg parcursul anului, nu doar se sărbători. Dar, orice am zice, perioada Crăciunului e una care te îndeamnă să îți deschizi portofelul mai larg și să te gândești mai mult la cei din jur.<br />
<br />
Fie că e vorba despe copiii cu cancer, despre copiii săraci care nu au ce mânca, despre bătrânii singuri și neajutorați, despre persoane cu handicap, incapabile să se descurce singure, sau alte categorii vulnerabile. Și nici măcar nu e necesar să cheltuim mult.<br />
De multe ori, un gest mic, dar dezinteresat, poate face diferența.<br />
<br />
Și poate aduce bucuria Crăciunului în ochii celor de lângă noi.Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-3906802787545021472018-12-03T11:34:00.000-08:002018-12-03T11:34:43.364-08:00Ce vrem să ne facem când suntem mariCând eşti copil, toată lumea te întreabă acelaşi lucru. “Cum te cheamă?”, “Câţi ani ai?”şi “Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Şi tu eşti obligat să te gândeşti cam ce ţi-ar plăcea să faci în viaţă. Unii spun că vor să fie gunoieri, ca nepotul meu, care era fascinat de maşinile pentru gunoi. Alţii spun că vor să fie profesori sau medici. Eu, în copilărie, îmi doream să mă fac ginecolog. Îmi plăceau mult bebeluşii şi îmi doream să fiu prima care îi vede când se nasc.<br />
<br />Pe urmă am crescut şi am simţit că a fi medic era o responsabilitate prea mare pentru mine. Am vrut să devin jurnalist. Jurnalist de presă scrisă, pentru că îmi plăcea să scriu. Îmi plăcea să stau de vorbă cu oamenii, să învăţ din experienţa lor, să îi descos, să îi provoc. Îmi plăcea să aflu lucruri noi şi să îi ajut şi pe alţii să le cunoască. Îmi plăcea să adun informaţii, să le selectez şi să le îmbrac într-o formă atrăgătoare.<br />
<br />După nişte ani în care am acumulat experienţă, am vrut o schimbare de 180 de grade. Am găsit meseria de cofetar. De fapt, ea m-a găsit pe mine. Să-ţi petreci ziua printre arome şi culori nu e puţin lucru, mai ales dacă eşti gurmand. Bucuria se simte de la primele ore ale dimineţii. În plus, e şi satisfacţia de a-i face pe alţii fericiţi, dăruindu-le ceva bun, ceva ieşit din mâinile tale.<br />
<br />Dacă, acum, m-ar întreba cineva ce altceva mi-ar plăcea să fac în viaţă, m-ar cam pune pe gânduri. <br />Cred că mi-ar plăcea să îngrijesc pisici. Să lucrez într-un adăpost pentru pisici, să le dau de mâncare, să le periez blăniţa, să ne jucăm cu un ghem de aţă şi să le mângâi, ţinându-le în poală. Nu ştiu dacă există această ocupaţie pe undeva, şi să fie plătită, dar cred că ar fi cea mai relaxantă meserie din lume.<br />
<br />Apoi, dacă aş avea talent şi dexteritate, mi-ar plăcea să fiu artistă. Mi-ar plăcea să creez gablonţuri, bijuterii colorate pentru femei cu personalitate. Şi, eventual, mici obiecte pentru decorarea casei. Am prieteni care fac asta şi ştiu că, dacă există talent şi dacă munceşti mult, pot ieşi lucruri extraordinare. <br />Mi-ar plăcea şi să fiu bibliotecar. Să stau ziua întreagă printre cărţi, ajutând oamenii să îşi găsească volumul potrivit, şi mai furând câte 10 minute pentru a citi eu însămi ceva interesant.<br />
<br />Voi ce vreţi să vă faceţi când o să fiţi mari?totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-45439069551938438952018-11-11T02:51:00.003-08:002018-11-11T02:51:52.339-08:00Şomer de sărbătoriImediat ce trece Halloween-ul, începem să ne gândim că se apropie Crăciunul. „Halloween”, veţi strâmba din nas, ce sărbătoare importată! Bine, atunci rectific: de cum apare reclamele la Black Friday, numărăm zilele până la Crăciun. Mda, tot o zi preluată de la străini. Poate preferaţi Sfântul Andrei? E bine şi aşa.<br />
<br />Ce-i drept, la cât de cald e la început de noiembrie, ne vine mai degrabă să spunem că e a 100-a zi de august, după cum remarca cineva. Şi totuşi, se montează deja luminiţele de Crăciun prin unele oraşe: nu mai e cale de întors.<br />
<br />Dacă eşti şomer, toate semnele acestea sunt motive de îngrijorare. Pentru că nu e moment mai prost să fii lipsit de job decât perioada sărbătorilor. Sărbătorile au fost dintotdeauna în mentalul colectiv un moment al belşugului, al bunăstării, dar societatea de consum ne-a învăţat să cheltuim mult mai mult decât ar fi nevoie. Suntem bombardaţi cu reclame, cu imagini ale unor familii fericite în jurul meselor îmbelşugate, astfel că nici nu ne mai putem închipui sărbătorile altfel.<br />
<br />Dacă în ecuaţie există şi copii, atunci situaţia e mult mai gravă. Copiii se gândesc un an întreg la Crăciun şi la cadourile pe care le vor găsi sub brad. Întocmesc liste lungi de cadouri preferate, multe sugerate de reclamele de pe canalele TV cu desene animate, şi nu concep ca Moşul să nu li le aducă. Când revin la şcoală din vacanţă, primul lucru pe care îl fac este să se laude cu aceste cadouri, să îşi compare între ei darurile primite, iar acesta este uneori un motiv de frustrare, de suferinţă.<br />
<br />Părintele ia asupra sa toată vina unor sărbători sărace. Lipsurile nasc frustrări şi în rândul adulţilor, iar de aici pot apărea certuri, acuze, uneori chiar violenţă.<br />
<br />Ce e de făcut?<br />Dacă ne căutăm un job de multă vreme şi el nu se lasă găsit, poate că ar fi bine să schimbăm puţin strategia. Poate că ar trebui să acceptăm un alt tip de job, la care nu ne-am gândit până acum. Eventual, să urmăm un curs de calificare sau să ne interesăm dacă ne putem califica la locul de muncă. Poate că va fi doar un job temporar, care ne va ajuta să trecem mai lin peste o perioadă grea. Poate că, între timp, vom continua să ne căutăm un alt job. Avem tot dreptul să facem asta.<br />
<br />Dar poate că, astfel, vom avea nişte sărbători frumoase. Vom rămâne cu amintiri dragi, în loc să suferim, în loc să ne chinuim cu gândul la cuvintele grele pe care le-am spus celor dragi.<br />
<br />Afară e cald încă. Mai avem timp să ne căutăm un job.<br />
<a href="http://joburibaiamare.ro/" target="_blank"></a><br />
<div style="text-align: center;">
<a href="http://joburibaiamare.ro/" target="_blank"><b>http://JoburiBaiaMare.ro </b></a><br /></div>
totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-14432874021278907282018-11-03T10:08:00.000-07:002018-11-03T10:08:49.815-07:00Provocările de la mijlocul vieţiiSuntem cu toţii diferiţi. Unii ne naştem cu o sumedenie de talente, alţii cu mai puţine. Unii urmăm doar câteva clase, alţii facem doctorate. Uneori ne trezim debusolaţi pe la jumătatea vieţii, întrebându-ne de ce am ales drumul pe care l-am ales. Jobul nostru nu ne satisface.<br />
<br />
Banii sunt puţini, stresul e mare, lucrăm mereu peste program, avem şefi care ne sâcâie şi colegi cu care nu ne putem înţelege. Sau, mai grav, nu avem niciun job. Cu pregătirea pe care o avem, nu reuşim să găsim nicio slujbă satisfăcătoare. Trăim de pe azi pe mâine, din mila familiei, sau lucrând cu ziua cine ştie pe unde. Nu avem siguranţa zilei de mâine şi parcă toate bucuriile vieţii ni se refuză.<br />
<br />
Suntem nevoiţi să ne alegem drumul în viaţă la o vârstă la care suntem necopţi. Nu ştim nimic despre lumea din jur şi nu ştim mai nimic despre noi înşine. Cum am putea şti, atunci, la ce ne vom pricepe mai târziu, sau ce fel de job ne va satisface?<br />
<br />
Desigur, la acea vârstă ne gândim că cel mai bine ar fi ca banii să ne vină de undeva toată viaţa, aşa cum ne vin acum de la părinţi, dar privind mai atent, aceasta nu este neapărat o soluţie bună. De curând am văzut o ştire cum, în SUA, doi părinţi şi-au dat în judecată fiul de 30 de ani, pentru că acesta nu voia să se mute la casa lui şi nici nu contribuia la cheltuielile zilnice. Poate că unele fete se gândesc că, frumoase fiind, vor avea parte de soţi bogaţi, care să le asigure totul.<br />
<br />
Dar nimic nu e pe gratis. Femeile care nu au un job, deci o sursă proprie de venit, devin subordonate soţilor lor, cărora faptul că sunt singurii furnizori de bunăstare în familie le conferă o anumită superioritate.<br />
<br />
Femeia va deveni o întreţinută, o tolerată, şi nu va avea un cuvânt de spus în faţa bărbatului. Inteligenţa ei va fi pusă la îndoială, iar în cazul în care va dori să divorţeze, îi va fi foarte greu, pentru că nu va avea un venit propriu din care să se susţină. Prezenţa copiilor va îngreuna şi mai mult situaţia.<br />
<br />
Aşadar, a nu avea o pregătire şi un job nu este niciodată o soluţie. Dar vremea în care opţiunea de la 18 ani era pentru toată viaţa a trecut. Acum e vremea formării continue, a învăţatului pe tot parcursul vieţii şi a recalificării. Atâta timp cât mai avem încă disponibilitatea de a învăţa, suntem salvaţi.<br />
<br />
Structura pieţei forţei de muncă se modifică mereu, şi meserii care erau perfect valabile acum 20 de ani, astăzi nu se mai cer. Aşa încât este absolut necesar să fim flexibili, să fim dispuşi să o luăm de la capăt, chiar dacă nu mai suntem foarte tineri, să nu ne fie frică de greutăţi şi de eventualele greşeli. Sigur, alegerea unei noi meserii necesită eforturi şi muncă în plus, dar uneori nu avem de ales.<br />
<br />
Şi, poate, o schimbare la mijlocul vieţii este benefică, pentru că ea rupe rutina şi ne oferă noi provocări. Iar provocările sunt mereu stimulatoare şi ne fac, nu-i aşa, să ne simţim mai tineri.<br />
<div>
<br /></div>
Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-28622233882957934512018-10-27T10:53:00.000-07:002018-10-27T10:53:41.567-07:00Joburi cu nume ciudateO firmă angajează "inginer structurist". Printre responsabilităţi se numără "realizarea SF PT DDE", iar candidatul ideal trebuie să fie amabil şi să aibă imaginaţie. Probabil, pentru a-şi imagina ce trebuie să facă. Se caută de asemenea un "meteorolog aeronautic prognozist", care "desfăşoară activităţi operaţionale specifice domeniului meteorologiei aeronautice".<br />
<br />Articolul complet, aici: <a href="http://jurnalul.ro/bani-afaceri/piata-muncii/joburi-cu-nume-ciudate-143930.html">http://jurnalul.ro/bani-afaceri/piata-muncii/joburi-cu-nume-ciudate-143930.html</a><br />
<br />
IMAGINAŢIE. Un "responsabil de teren" trebuie să fie o "persoană dinamică". Nici o legătură cu imobiliarele. El sau ea trebuie "să contabilizeze lunar situaţia aparatelor de jocuri de noroc din locaţiile firmei, să înlocuiască în caz de avariere butoane, yale etc". Un loc de muncă destul de rar e cel de "shipfitter", omul care se ocupă de componentele metalice la construcţiile de nave. Şi un job banal poate părea interesant dacă e în engleză, cred unii. "Doorman"-ul pe care îl angajează un cazinou e un uşier obişnuit.<br />
<br />
Pentru a deveni "jonctor" şi "linior", "experienţa în telecomunicaţii şi seriozitatea sunt aproape suficiente", iar "demostratorul" e, bineînţeles, cineva care are ca primă responsabilitate "demonstrarea practică a aplicării/utilizării produselor blocuri ceramice/alte produse de zidărie, la clienţi, pe şantiere, la târguri şi expoziţii". O firmă caută "de urgenţă", pentru Germania, "detensionatori tablă". Alţii caută "spălător auto fără apă". Poate că apa intră ca beneficiu în pachetul salarial.<br />
O firmă are nevoie de un sau de o "barista" care să ofere publicului freshuri de fructe şi legume, deşi barista e de fapt un expert în prepararea de băuturi pe bază de espresso. Ultimul job cu nume inedit pe care l-am selectat e "Animator Profesor Trăsnit". Pentru asta e nevoie de "bune capacităţi de comunicare cu copii, dragoste faţă de ei" şi "capacitatea de a juca mici piese amuzante", cu "seriozitate şi spontaneitate".totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-6877401108038897142018-10-26T13:27:00.000-07:002018-10-26T13:27:10.425-07:00Stresul la serviciu, o problemă globală de sănătate publicăÎn urmă cu câteva luni circula pe Facebook un filmuleţ care ne arăta un crâmpei din viaţa îngrijitorilor de la un centru asiatic specializat pe creşterea urşilor panda. Filmul ne spunea că acela ar fi jobul ideal şi, într-adevăr, felul în care îngrijitorii se distrau privind joaca simpaticilor urşi panda era convingător.<br />
<br />Desigur că nu ne putem muta toţi în Asia. Şi, cel mai probabil, jobul ideal nu ar fi acelaşi pentru toată lumea. Pentru unii, poate că jobul ideal ar fi să lucreze într-o grădină botanică. Sau într-o cofetărie unde se îmbină arome delicioase. Oricum ar fi, vor exista zile în care ne vom simţi epuizaţi, în care vom dori să ajungem cât mai repede acasă, sau momente în care munca nu va fi neapărat o plăcere.<br /><br />
Pentru mine, jobul ideal este acela cu cât mai puţin stres. Dacă slujba mea presupune o doză importantă de stres zilnic, nu mă voi mai duce cu plăcere la serviciu, ba poate că voi face şi o boală de stomac. De altfel, în Japonia mai nou este încurajat plânsul, atât în şcoli cât şi în companii, ca o metodă de a reduce depresia provocată de stres. Plânsul elimină hormonii stresului şi ne provoacă, în final, o senzaţie de fericire. (sursa, aici: <a href="https://www.weforum.org/agenda/2018/10/how-crying-once-a-week-is-the-key-to-a-stress-free-life-according-to-japan-s-tears-teacher">https://www.weforum.org/agenda/2018/10/how-crying-once-a-week-is-the-key-to-a-stress-free-life-according-to-japan-s-tears-teacher</a>)<br />
<br />Desigur, vor exista persoane care vor pune statutul social mai presus de nevoia de a avea o viaţă lipsită de stres. Ceea ce va însemna, probabil, că ei nu vor avea un job în care să îşi folosească forţa şi îndemânarea mâinilor, ci, poate, un post de conducere, sau un job într-un birou.<br />
Sau poate că îi va interesa mai mult salariul şi pentru mai mulţi bani vor fi dispuşi să facă sacrificii. Fiecare îşi stabileşte priorităţile. Însă felul în care stresul ne afectează sănătatea nu ar trebui să fie ignorat.<br />
<br />
În ultimii ani, depresia provocată de stresul de la serviciu a devenit o problemă globală, o problemă majoră de sănătate publică. Într-atât, încât, mai nou, doctorii din Scoţia au dreptul să prescrie, în loc de sau pe lângă medicaţie, cure în natură, împotriva stresului şi a depresiei.<br />
<br />
Astfel de cure cuprind activităţi diferite în funcţie de lună, cum ar fi: să împrumuţi un câine şi să îl scoţi la plimbare, să atingi apa mării, să îţi îngropi faţa în iarbă, să admiri un nor, să vorbeşti cu un ponei sau să hrăneşti păsările. (sursa, aici: <a href="https://www.weforum.org/agenda/2018/10/doctors-in-scotland-can-now-prescribe-nature">https://www.weforum.org/agenda/2018/10/doctors-in-scotland-can-now-prescribe-nature</a>)<br />
<br />Se pare că am traversat atâtea secole de civilizaţie doar pentru a redescoperi beneficiile apropierii de natură şi ale traiului tihnit.totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-61461711628983929222018-10-25T06:17:00.002-07:002018-10-25T06:17:54.817-07:00În căutarea jobului perfectÎntotdeauna am crezut că a-ţi alege viitoarea carieră în jurul vârstei de 18 ani este o utopie. La 18 ani suntem încă nişte copii, nu ne cunoaştem suficient propriile abilităţi, talente şi disponibilităţi, iar posibilitatea de a face o greşeală care ne va afecta întreaga viaţă este imensă.<br />
<br />Poate tocmai de aceea, în ultimul timp aflu că tot mai multe persoane renunţă la carierele lor undeva spre mijlocul vieţii, pentru a urma un nou drum. Sunt persoane în plină capacitate de muncă, persoane energice şi competente, dar care au ajuns la concluzia că jobul lor nu le mai satisface, că sunt nemulţumite şi nefericite, şi care preferă să facă un efort de moment pentru a se regăsi pe sine.<br />
<br />
De exemplu, un prieten al meu a renunţat la slujba lui dintr-o multinaţională pentru a–şi deschide propria afacere, un atelier de prelucrare a metalului. Voia să aibă o stare materială mai bună şi un program de lucru mai lejer. Ar fi vrut şi să poată să fie creativ şi să facă ceea ce îi place, desigur. O prietenă a mea a renunţat la jobul ei de jurist pentru a preda muzică şi pentru a lucra în domeniul ONG. O altă prietenă a renunţat la postul ei din învăţământ pentru a-şi deschide o afacere cu săpunuri naturale.<br />
<br />
Exemplele sunt peste tot în jurul nostru. În general, oamenii renunţă la o sujbă care îi ţine închişi într-un birou, spre a opta pentru un job mai creativ, care le oferă libertate de mişcare, de obicei în mediul privat. De cele mai multe ori, acest pas aduce cu sine riscuri, dar şi mari satisfacţii sufleteşti. E nevoie de curaj, e nevoie de o personalitate puternică şi de voinţă pentru a face această schimbare.<br />
<br />De curiozitate, am căutat pe Google referinţe privind jobul perfect. Pe lângă un site care oferă slujbe tip videochat , am găsit o revistă care propune un quiz. Trebuie să răspundeţi la aproximativ 15 întrebări legate de propria dumneavoastră personalitate, iar în final vi se spune cam ce tip de job vi s-ar potrivi. Mie mi s-a scris că am nevoie de un job în slujba oamenilor, ceea ce ştiam deja, deci quiz-ul nu a făcut decât să îmi consume degeaba câteva minute din viaţă. Dar la aceeaşi căutare am dat peste un articol despre o aplicaţie pentru telefonul mobil, care te poate ghida atunci când îţi cauţi un job şi eşti confuz. Aplicaţia pare a fi mai bine realizată şi mai utilă în acest scop.totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-44399339197158266652018-10-14T13:35:00.000-07:002018-10-14T13:35:42.868-07:00Singurătatea satelor româneştiÎn România e <a href="http://joburibaiamare.ro/" target="_blank">criză de forţă de muncă</a>. Am mai scris asta. Motivul, în mare parte, îl reprezintă emigraţia, dar şi îmbătrânirea populaţiei.<br />
<br />Cel mai bine se vede asta în satul unde locuiesc părinţii mei. De fapt e un cartier al unui oraş mediu, dar arată ca un sat, cu grădini, livezi şi vii, cu animale şi tot ce trebuie. Mulţi oameni lucrează în oraş, dar, ca peste tot, sunt persoane care nu au un loc de muncă. Şi care nici măcar nu şi-l doresc.<br />
<br />Părinţii mei sunt destul de în vârstă acum. Cu toate astea, nu vor să renunţe la grădină, la vie, la livadă, sau la găini. Însă toate acestea cer muncă, şi de multe ori părinţii mei nu mai fac faţă la atâta efort. Ar avea nevoie de ajutoare.<br />
<br />Şi, surpriză: nimeni nu e dispus să îi ajute. Desigur, nu a pus nimeni problema unui ajutor nerăsplătit. După îndelungi căutări, tatăl meu a găsit un bărbat care putea să îl ajute la descărcatul lemnelor, la căratul gunoiului de grajd, la toaletarea copacilor. Omul a venit de câteva ori şi l-a ajutat. A fost mulţumit de plata primită. Altădată i-a cerut bani de ţigări tatălui meu. Fără muncă. Uneori a primit, alteori nu. Apoi a tot promis că va mai veni, dar nu s-a mai ţinut de cuvânt. Tatăl meu a trebuit să se descurce singur cu toate. Are 68 de ani şi o gospodărie relativ mare.<br />
<br />Pe vremuri, la ţară se făceau clăci. Nu am cunoştinţă ca ele să fi fost un obicei şi în satul unde stau părinţii mei acum, şi unde înainte au locuit bunicii mei. Dar clăcile erau o modalitate potrivită de întrajutorare în micile comunităţi. Ele se organizau, pe rând, în diferite gospodării, iar vecinii veneau şi îl ajutau pe gospodar la muncă. Clăcile se încheiau cu o masă şi cu distracţie, astfel încât ele să nu fie percepute ca o corvoadă, ci ca o plăcută interacţiune socială.<br />
<br />Două week-enduri la rând l-am ajutat pe tata la culesul strugurilor. În rest, a cules singur, zi de zi, câte zece găleţi de struguri. Cu problemele de sănătate pe care le are, acest efort a fost, cu siguranţă, prea mare pentru el. I-ar fi prins bine o clacă. Sau măcar câţiva oameni muncitori, pe care să îi răsplătească aşa cum se cuvine. Dar de unde?<br />
<br />În lumea rurală, singurătatea e tot mai mare.<br />
<br />
La graniţe e tot mai multă înghesuială.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<a href="http://blog.totmaramures.ro/">http://blog.totmaramures.ro</a></div>
totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-84443211901836176232018-10-05T06:48:00.000-07:002018-10-05T06:48:32.352-07:00Ce înseamnă “nu pot”?<div>
Când ne alegem pentru prima oară o meserie sau o profesie, ne gândim că o facem pentru toată viaţa. Parcursul nostru şcolar este determinat de alegerea noastră. Chiar şi când optăm pentru un loc de muncă, credem, poate, că vom ieşi la pensie tot de acolo.</div>
<div>
<br /></div>
Dar vremurile s-au schimbat. Nu mai e ca în comunism, când ieşeam la pensie de la locul de muncă primit în urma repartiţiei de după absolvirea facultăţii. Economia de piaţă cere mai multă mobilitate, mai multă adaptabilitate. În ţările occidentale, reconversia profesională este un lucru obişnuit. <br /><div>
La noi, de multe ori, oamenii trecuţi de prima tinereţe devin reticenţi în a-şi schimba meseria, sau chiar locul de muncă. “Nu pot”, “e greu”, “nu voi face faţă” – sunt cuvinte pe care angajatorii le aud adesea de la cei care se prezintă la interviuri cu aşteptări prea mari. Grea e orice meserie, nicăieri banii nu curg de la robinet. Pe de altă parte, e firesc ca orice schimbare să producă stres şi să ceară efort. Dar, până la urmă, asta e viaţa – o continuă suită de schimbări. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ce e de preferat: să fii şomer, cu o idemnizaţie de câteva sute de lei, care oricum nu îţi ajung pentru a trăi şi care se oferă de către stat pe o perioadă limitată? Sau să începi să munceşti, cu curaj, cu atenţie, cu conştientizarea faptului că vei face greşeli, că vei avea multe de învăţat, dar că, în final, vei deprinde noi abilităţi? </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Învăţarea nu se face până la 18 ani, când absolvim liceul. Nici până la 22, când absolvim facultatea şi masterul. Învăţarea trebuie să aibă loc pe tot parcursul vieţii, pentru că creierul nostru are această capacitate. În plus, scăpăm astfel de rutină, de plictiseală, de plafonare, de toate aceste lucruri care fac rău calităţii muncii noastre, creativităţii noastre şi propriei stări de bine. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Până la urmă, principalul hop peste care trebuie să trecem este să ne învingem temerile şi obişnuinţele. Să devenim deschişi la nou, la ceea ce ne oferă viaţa. Mai ales într-un secol în care tehnologiile se schimbă cu repeziciune, în care dispar şi apar noi meserii, în care oameni şi roboţi lucrează laolaltă, nu e loc de plafonare. Mintea noastră trebuie să fie într-o permaentă alertă, şi gata să absoarbă, ca un burete, informaţii şi deprinderi noi. </div>
<div>
<br /></div>
“Nu pot”, “e greu”, “nu voi face faţă” – sunt cuvinte care trebuie scoase din vocabularul candidaţilor pentru un nou loc de muncă. Ele trebuie înlocuite cu expresii precum “sunt dispus să învăţ” şi “vreau să mă adaptez cât mai repede”. Abia atunci va fi bine atât pentru noul angajat, cât şi pentru angajator. <br />totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-54778654785471575652018-10-05T06:04:00.000-07:002018-10-05T06:04:35.901-07:00Joburi pentru fiecare. Trei cazuri realeIeri am fost la piaţă. O bătrânică sfioasă vindea ardei graşi. Erau mici, aşa cum aveam noi nevoie pentru a-i umple cu orez şi carne. Bătrânica ne-a dezvăluit un secret: cu o zi în urmă cumpăraseră de la ea nişte tineri. Doriseră ardei graşi roşii, pentru umplut. Bătrânica se mira foarte tare că se pot face ardei umpluţi, folosind ardei roşii. I-am spus că şi noi procedăm la fel, pentru că ardeii roşii sunt mai dulci decât cei galbeni. Ea nu ştia asta, deşi toată viaţa se ocupase de legumicultură. Ne-am înduioşat.<br />
În centrul oraşului, lângă nişte magazine, întâlnesc adesea o altă bătrânică. Are flori de vânzare, nu din acelea cum se găsesc la florării, ci flori din grădina proprie, cu care obişnuia şi bunica să îşi înfrumuseţeze casa. Stă pe nişte trepte şi face buchete. Le vinde pe bani mărunţi. Iarna, are coşuri cu buchete de imortele, crenguţe de brad şi scai, plante care rezistă la frig. Nu-i e uşor, trebuie să stea tot timpul cu ochii în patru, pentru că poliţia o alungă adesea. Ştiu oameni care cumpără constant de la ea, nu pentru că le-ar trebui neapărat flori, ci mai mult din milă.<br />
<br />
Tot undeva aproape de centru, un tânăr vinde ziare. Nu la tarabă, ci în mijlocul carosabilului, printre maşini. S-a născut cu un uşor handicap mintal, însă se descurcă. La sfârşitul zilei de muncă, merge acasă, şi mama lui îi numără banii. Apoi îi duce la ziar. Tânărul munceşte cinstit, este apreciat pentru eforturile lui şi, chiar dacă uneori mai face greşeli, este iertat şi încurajat.<br />
<br />
Aceşti oameni muncesc. În condiţii foarte grele, cu o stare a sănătăţii deloc încurajatoare, aceşti oameni muncesc. Ei nu aşteaptă ajutoare sociale, nu aşteaptă ulei şi făină de la partid, nu fură, nu înşală.<br />
<br />
Mi-ar plăcea ca în România să fie mai mulţi oameni ca ei. Mai mulţi oameni care să nu renunţe atunci când dau de greu. Care să nu refuze un job doar pentru că el presupune efort, atunci când banii de şomaj vin oricum. Mi-ar plăcea ca cele două bătrâne şi tânărul cu handicap să fie mai vizibili. Să fie văzuţi de politicieni. Să fie ajutaţi, ei şi alţii ca ei.<br />
<br />
Sunt sigură că printre cei care primesc ajutoare sociale sunt mulţi oameni care nu pot munci. Care suferă de diverse boli, de depresie, de alcoolism. Şi care trebuie ajutaţi, mai bine decât reuşeşte statul român să o facă la ora actuală.<br />
<br />
Dar, gândindu-ne la cele trei cazuri, noi, cei care putem munci, nu mai avem nicio scuză.Adrian Dan Pophttp://www.blogger.com/profile/16312397809605069527noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9184688969703457060.post-22099416423398672932018-09-10T10:19:00.003-07:002018-09-10T10:19:23.128-07:00Cu job sau fără job în timpul studenţiei?M-am întrebat adesea oare cum e mai bine pentru un tânăr student: să îşi ia un <a href="http://joburibaiamare.ro/" target="_blank">job în timpul facultăţii</a>, sau nu? Ambele variante au avantaje şi dezavantaje.<br />
<br />Pe <a href="http://universitatiromania.ro/" target="_blank">timpul facultăţii</a>, cei mai mulţi studenţi din România sunt susţinuţi financiar de părinţi. În cazul unei familii cu venituri medii sau modeste, ajutorul financiar lunar primit de tânăr va fi unul care nu îi va ajunge pentru toate cheltuielile necesare. Mai ales că acestea nu se reduc la plata chiriei, a <a href="http://maidulce.ro/" target="_blank">hranei</a> şi a taxelor pentru facultate. Tinerii au nevoie de <a href="http://maramures.party/" target="_blank">distracţie</a>, iar asta presupune de multe ori un buget cât de cât. Aşadar, ei trebuie să aleagă: fie reduc distracţiile, fie îşi iau un job, pentru a-şi completa veniturile.<br />
<br />Când eram studentă, am vrut şi eu să-mi iau un job. Aş fi acceptat orice slujbă, de fapt m-am gândit să caut un post de femeie de serviciu. Nu m-ar fi deranjat, pentru că eu cred că orice muncă onestă este lăudabilă. E adevărat, însă, că în România persistă anumite prejudecăţi, iar muncile „de jos” şi cei care le prestează sunt priviţi cu dispreţ. Poate tocmai de aceea, părinţii mei nici nu au vrut să audă despre o astfel de variantă. Aşa că am renunţat la idee. În anul al treilea mi-am găsit un job în domeniul meu, ca ziaristă. Numai că programul de la serviciu m-a ţinut departe de multe cursuri şi seminarii. E adevărat că practica mi-a prins bine şi că am învăţat multe, dar pe de altă parte am pierdut din ceea ce aş fi deprins la facultate. Pentru mine, care niciodată nu mi-am dorit să rămân în sistemul de învăţământ, ci mi-am dorit să lucrez în presă, opţiunea a fost cea bună. Din lupta dintre teorie şi practică, a câştigat practica.<br />
<br />Dar chiar dacă jobul ales de către student nu este în domeniul lui de studiu, acesta îi poate completa experienţa de viaţă. Îl poate face să se descurce mai bine pe propriile picioare, să capete încredere în sine, să se cunoască mai bine, cu propriile calităţi şi defecte, să îşi dea seama mai repede ce doreşte cu adevărat să facă în viaţă şi ce nu. Totul are un preţ, însă, şi preţul este timpul. Timpul este limitat şi cel alocat studiului va fi, astfel, mai scurt decât până la momentul angajării. Cel mai probabil, şi timpul alocat distracţiilor se va reduce.<br />
<br />Aşa că nu există o soluţie universal valabilă. Fiecare trebuie să cântărească pentru sine argumentele pro şi contra unui job în timpul facultăţii. Desigur, axistă cazuri în care studentul nu are altă opţiune decât să se angajeze, atunci când sprijinul financiar de acasă este foarte redus sau egal cu zero.totmaramures.rohttp://www.blogger.com/profile/12940706358967581457noreply@blogger.com1