duminică, 7 aprilie 2019

Tristețea satelor din România

De curând, am stat două săptămâni în casa părinților mei, ei fiind plecați din țară între timp. Era undeva chiar lângă Baia Mare, și făceam naveta cu autobuzul. Într-o dimineață, când voiam să vin la serviciu, m-a abordat în stația de autobuz un bărbat. Înalt, bine făcut, îmbrăcat sărăcăcios și cam vorbăreț. Din primul moment m-a întrebat dacă nu am nevoie de un ajutor în gospodărie.
Ar putea să lucreze sâmbăta, când e liber. În rest nu poate, e la serviciu. Are nevoie de bani, a fost condamnat pentru un accident rutier, săvârșit când se afla pe bicicletă, și are de plătit despăgubiri de 60 de milioane lei vechi.

Am stat puțin pe gânduri. Știam că părinții mei căutaseră în vara trecută ajutoare pentru muncile din gospodărie și nu găsiseră aproape pe nimeni. Doar câțiva bărbați neserioși, băutori, fără chef de muncă. Un asemenea zdrahon ar fi fost potrivit pentru sapă, pentru tunsul pomilor sau pentru culesul poamelor. Dar ceva m-a reținut. Omul știa unde locuiesc, deși eu nu îl văzusem în viața mea.
Asta m-a speriat puțin. Apoi, mi-a mărturisit că are probleme cu băutura. Chiar și accidentul de bicicletă ar fi fost cauzat de consumul de alcool. Un accident care îl lăsase cu o datorie imensă, sunt sigură că omul nu văzuse atâția bani în viața lui.

Nu l-am întrebat cum îl cheamă, nu i-am cerut numărul de telefon sau adresa. După ce am ajuns în oraș, am coborât la aceeași stație. El a luat-o înainte și s-a pierdut în mulțime. Eu m-am gândit la bietul tata, pe care nu îl țin puterile să facă tot ce e necesar pe lângă casă.

Vine primăvara. Pe la țară, muncile au început deja. Se sapă pământul, se pune arpagicul și mazărea. De acum și până la iarnă, zilele vor fi lungi și grele. Iar oameni care să lucreze cu ziua nu prea găsești. Nimeni nu vrea să se înhame la munci grele. E preferat câștigul facil. Iar cei care ar putea să ajute nu au ambiții: se mulțumesc cu bani pentru un pachet de țigări și o sticlă de tărie. După care, două zile sunt scoși din circuit.

E trist prin satele României. Populația îmbătrânește. Puterile oamenilor scad, iar muncile câmpului și cele de prin gospodărie sunt tot mai greu de săvârșit. Copiii acestor oameni în vârstă sunt, de cele mai multe ori, departe. Și la țară nu e nimeni care să ajute. Aceasta este tristețea casei lăsate în paragină, care se umple de păianjeni pe la colțuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu