duminică, 21 iulie 2019

Joburi cu umor

Până nu demult, credeam că Ambasada Suediei la București este instituția care se pricepe cel mai bine la PR. Cu mult umor și prezență de spirit, suedezii au pe Facebook postări care devin virale. Nu o dată le-am văzut reproduse pe canalele de televiziune. Cu cât sunt evenimentele politice din România mai sumbre, cu atât ne devin suedezii mai simpatici.

Apoi am descoperit o agenție de recrutare cel puțin la fel de bună, dar mult mai prezentă pe Facebook: Lugera. E o plăcere să le urmărești anunțurile de angajare, cele mai multe scrise sub formă de mici pamflete. Mereu la curent cu evoluția știrilor naționale, aceste anunțuri mustesc de umor și inteligență, așa încât nu ai cum să nu le adori.

Nu am apelat niciodată la serviciile acestei companii și în acest moment am un job care mă satisface. Dar zău că, urmărindu-le postările, am căpătat drag de ei și, dacă vreodată aș avea nevoie de o slujbă, m-aș îndrepta spre ei. Mazăre, Firea, Barna, Ponta sunt personaje politice ironizate, fără ca măcar numele lor să fie pomenit. La fel diverse situații din politică, din administrație sau din sănătate.

Pentru a înțelege „unde bate” autorul, este, însă, absolut necesar să fii cu știrile la zi. Să urmărești constant ceea ce se întâmplă (mai ales) pe scena politică românească. Să te pasioneze politica și să fii implicat. Pentru că micile pamflete ale echipei Lugera nu îți dau mură în gură, ci te provoacă să gândești. Și să zâmbești.

E clar, echipa simpatică de la Lugera câștigă tot mai mulți susținători. Deja au peste 40.000 de urmăritori pe Facebook. Și sunt convinsă că numărul lor crește. Ei nu mai sunt doar o agenție de recrutare, ci o adevărată trupă de umor. Umor de calitate, inteligent, finuț.

Ceea ce demonstrează că au în echipa de PR oameni cu adevărat pricepuți. Iar asta mă face să cred că au oameni la fel de pricepuți și în celelalte departamente. Așa mi s-ar părea firesc, deși nu cunosc pe nimeni de acolo.

Oricum, până una, alta, eu mă mulțumesc să le urmăresc postările. Am simțit nevoia să scriu despre ei aici tocmai pentru că m-au uimit. În sensul bun al cuvântului. Și zău că nu m-au plătit pentru asta. De fapt, în afară de a le oferi like-uri, nu am luat legătura cu ei niciodată. Dar ce, parcă cu Răzvan Exarhu am vorbit vreodată? Nu. Dar asta nu înseamnă că nu vă pot îndemna să îl ascultați la Rock FM. Eu vă scriu despre oamenii faini. Despre oamenii care mă fac să râd.

Pentru că în România sunt prea multe fețe încruntate.