Uneori, privind câte un film din acesta, mă gândesc la jobul pe care mi-aș dori să îl am acum, înainte de Crăciun. Nu mi-ar plăcea să vând brazi, pentru că asta ar presupune să stau prea mult în frig. Dar mi-ar plăcea să decorez brazi. Să cumpăr podoabe sau chiar să confecționez eu însămi unele, să le aleg, să le potrivesc, să le asortez și să le așez în brad. Să mă joc cu culorile, cu formele, cu luminile. Un brad frumos împodobit poate schimba complet o încăpere. O poate face caldă și primitoare.
Da, și mi-ar mai plăcea să lucrez în atelierul lui Moș Crăciun. Să selectez și să împachetez cadouri. Atâta bucurie îmi aduc aceste gesturi mici, făcute pentru cei dragi, încât nici când primesc eu însămi cadouri nu sunt mai fericită.
Unul dintre clișeele care se regăsesc în mai toate filmele de Crăciun e împodobirea caselor, la exterior, cu luminițe colorate. Nu am ajuns în Statele Unite și nu știu dacă în realitate e chiar așa, dar în filme toate casele arată superb împodobite. Mie mi-ar plăcea să fiu cea care apasă butonul de pornire a luminițelor. Nu chiar să le potrivesc pe acoperiș, căci am rău de înălțime, dar măcar să așez în curte omul de zăpadă confecționat din lumințe.
Din păcate, din câte știu eu, nu există astfel de meserii. Decorator de brazi, ambalator de cadouri și aprinzător de luminițe. Dar cu siguranță, când voi fi mare le voi inventa. Sau cel mai bine ar fi să-i scriu Moșului dorința mea. Va găsi el o soluție.
recomandarea anului