marți, 23 ianuarie 2018

5 joburi bine platite pe care adolescentii nu le cunosc

Adolescentii isi indreapta atentia spre meserii binecunoscute care, spera ei, sa le aduca foarte multi bani. Cu toate acestea, exista joburi despre care se vorbeste mai putin, dar care pot fi la fel de banoase.

Continuarea articolului, aici: http://sfatulparintilor.ro/adolescenti/comportament-si-dezvoltare-adolescenti/5-joburi-bine-platite-pe-care-adolescentii-nu-le-cunosc/

Ingineri tehnicieni aparatura medicala

Aparatura medicala este foarte scumpa, la fel si mentenanta si reparatia ei. O cariera in domeniu poate fi extrem de banoasa, daca esti priceput. Salariul poate ajunge la 3.000 lei net. Universitatea Politehnica Bucuresti a infiintat in 2010 o sectie de Inginerie Medicala pentru a le veni in ajutor tinerilor care isi doresc sa urmeze aceasta meserie.

Auditor intern

Auditul este o meserie in care salariul ajunge usor la 1.000 de euro. Auditorii sunt recrutati, in general, in ultimele luni inainte de terminarea facultatii, sau imediat dupa. In banci, de exemplu, departamentul de audit este o pepiniera pentru managerii de banca. Aproximativ 80% dintre managerii de top din banci provin de la departamentul de audit. Auditorul intern este cel care apreciaza daca firma se comporta cu responsabilitate in relatiile sale cu ceilalti membri ai comunitatii. El este singurul specialist dintr-o companie care poate face analize in toate domeniile si ajuta consiliul de administratie sa-si faca o imagine corecta asupra intregii afaceri. In Romania, exista aproximativ zece mii de auditori interni. Profesia este inca la inceput de drum, deoarece nu a fost perfectat cadrul legislativ de functionare decat pentru institutiile publice.

miercuri, 17 ianuarie 2018

Caut şomer cu experienţă

Am început noul an la fel cum l-am încheiat pe celălalt. Adică şomer.

Ca orice român adevărat, nu puteam să pun punct lui 2017 fără să îmi cercetez horoscopul pe 2018. Şi nu orice horoscop, ci cel legat de bani. Printre altele, horoscopul îmi spune să nu mă las manipulat de rude, pentru că dispun de suficienţi bani proprii, cu care pot să fac orice vreau. Desigur, am râs.

Dar nu m-am lăsat.

Am citit horoscopul de la cap la coadă, cu toate zodiile. În general, sfaturile legate de job se referă la prudenţă. Ni se recomandă să avem grijă de locul nostru de muncă, pentru că dacă-l pierdem, vom regreta. În puţine cazuri este invocat curajul, iar într-unul singur i se spune clar nefericitului că va ajunge pe drumuri. Sunt cu sufletul alături de el.

Dar numai fraierii cred ce scriu astrologii. De câte ori am încercat să aflu câte ceva urmărind horoscopul, am rămas cu buzele umflate. “Realitatea din teren” nu corespundea. E o pierdere de vreme şi de energie. La câte dezamăgiri îmi oferă viaţa, de ce să-i dau ocazia pentru încă una, zilnică?
Eu sunt sigur că anul acesta o să-mi găsesc un loc de muncă. Chiar dacă angajările la stat sunt cu cântec, chiar dacă Guvernul se străduieşte să pună economia pe butuci. Chiar dacă antreprenorilor le tremură frunzele de la morcov, aşteptând să vadă cum îi vor afecta, concret, măsurile fiscale care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie.

Eu sunt un om optimist. De când sunt şomer, am făcut un curs de recalificare şi urmăresc zilnic anunţurile din presă. Primesc zilnic pe mail noi anunţuri. De obicei nu mi se potrivesc. Uneori, mai dau câte un telefon, mai trimit câte un CV. Până acum, fără rezultat.

Între timp, zilele trec. Trec şi săptămânile, şi lunile. Acum, uite, a trecut şi anul. M-am obişnuit cu gândul că nu am loc de muncă. Lucrez una-alta în gospodărie, nu stau degeaba, să mă gândesc la prostii. Am scăpat şi de depresie, slavă Domnului! Dacă aş avea bani, nu aş mai munci niciodată. Sentimentul de libertate e minunat. Niciodată nu am fost mai la curent cu ştirile. Niciodată nu am înjurat Parlamentul mai cu patos. Era greu, mă temeam să nu mă dea afară. Acum, viaţa mea îmi aparţine. Dacă nu m-ar bate nevastă-mea la cap în fiecare zi, spunându-mi că nu ne ajung banii, aş fi cel mai fericit.

Dar aşa, nu am ce face. Urmăresc anunţurile în continuare. Şi aştept să apară unul anume: “Caut şomer cu experienţă.”

duminică, 14 ianuarie 2018

Horoscop chinezesc 2018. Ce aduce Anul Câinelui de Pământ

Auspiciile casnice ale Câinelui vor aduce armonie în viață de familie, dragoste pentru țară și o neclintită fidelitate pentru orice cauză pe care dorim s-o sprijinim.


Pe de altă parte, puterea și voința sa rigidă, precum și sentimentele neînduplecate de dreptate vor conduce, de asemenea, la confruntări majore.

Articolul complet, aici: https://www.dcnews.ro/horoscop-chinezesc-2018-ce-aduce-anul-cainelui-de-pamant_572830.html

Perspective sumbre


În ciuda perspectivelor sumbre ale Câinelui de Pământ, el va aduce stabilitate pentru că oamenii nu îndrăznesc, de regulă, să provoace autoritățile, atunci când ei observă câtă trudă se depune pentru păstrarea păcii.

În schimb, Anul Câinelui de Metal este foarte de temut pentru că se spune că aduce războaie și calamități. Este inutil de amintit că lipsa de decizie și încăpățânarea vor da naștere la ciocniri, revolte, rebeliuni de tot felul, dar va fi de bun simt și plin de mărinimie pentru că lucrurile se vor liniștiți.
Altruismul sau va predispune la sentimente de mărinimie, grandoare și bunătate mai mult decât în mod normal.

Acesta va fi un an în care, totuși, vom dori să ne relaxăm mai mult, fără că cinicul Câine să ne transmită griji suplimentare prin forță să.

Putem să ne desfășurăm afacerile mai departe pentru că va stă mereu de pază Câinele. Anul acesta va aduce pentru toți o mare doză de integritate în intențiile noastre și ne va face să acționăm cu mai multă încredere.

Nimic nu ne va îngrijora atâta vreme cât vom rămâne pe calea ce dreaptă.

marți, 9 ianuarie 2018

Trişti de sărbători

În această perioadă, suntem obişnuiţi să le spunem cunoscuţilor şi tuturor celor pe care îi întâlnim “Sărbători fericite!”. Chiar dacă urarea noastră este sinceră, ea poate fi ca un cui înroşit în sufletul unor persoane care traversează cu greu perioada de sfârşit de an. Este vorba în special despre persoanele singure, divorţate sau văduve, care în timpul sărbătorilor riscă să cadă în depresie. Este, de altfel, ştiut faptul că la finalul anului şi în prima perioadă a lunii ianuarie creşte numărul cazurilor de depresie şi al celor de sinucidere.

Chiar dacă au fost singure pe întreg parcursul anului, aceste persoane nu au conştientizat niciodată mai clar faptul că nu au un partener. De vină sunt tradiţia, presiunea socială şi, nu în ultimul rând, filmele şi reclamele de Crăciun, care prezintă sărbătorile de iarnă ca pe o perioadă a bucuriei, în care cu toţii suntem înconjuraţi de familie şi de prieteni. În aceste producţii, toţi actorii au zâmbetul pe buze, personajele sunt aproape de perfecţiune, iar cei doi protagonişti, el şi ea, devin parteneri chiar de Crăciun şi, eventual se şi căsătoresc. Pe de altă parte, aceste producţii prezintă sărbătorile de iarnă drept o perioadă a belşugului, vizibil în mesele bogate, în cadourile scumpe, în costumele strălucitoare ale actorilor şi în felul în care sunt împodobite casele. Printre cei care pot suferi de depresie la final de an se numără şi persoanele cu o situaţie materială nesatisfăcătoare, care adaugă nemulţumirilor de fiecare zi şi frustrarea că nu pot oferi celor dragi darurile pe care aceştia şi le-ar dori. Lipsa bradului, a bucatelor tradiţionale sau a unei ţinute adecvate pentru Revelion pot deveni, de asemenea, motive de supărare.

Este foarte important ca, mai ales acum, să fim atenţi la comportamentul rudelor şi prietenilor noştri mai vulnerabili şi să nu îi lăsăm să se izoleze. Nevoia de izolare, lipsa comunicării cu ceilalţi, dereglările de somn şi de apetit sunt primele semne ale instalării depresiei. Ceea ce putem face atunci când observăm aceste semne la o persoană dragă este să îi arătăm că nu este singură, că are în jur oameni care o iubesc şi care o apreciază. Astfel vom reuşi, poate, să o readucem pe drumul cel bun şi să nu lăsăm ca tristeţea ei să se prelungească prea mult timp.

Cei care se simt trişti de sărbători nu trebuie lăsaţi să se uite excesiv la televizor, deoarece acest lucru le poate adânci nemulţumirea. În schimb, este bine ca ei să iasă din casă şi să îşi găsească preocupări plăcute, care să le abată gândurile. Adesea, suntem tentaţi ca în aceste zile să rememorăm toate momentele triste pe care le-am trăit în ultimii ani şi să tragem concluzii radicale, iraţionale, cum ar fi faptul că nu suntem buni de nimic sau că nu merităm iubirea nimănui. În loc să facem asta, să încercăm să gândim pozitiv, să fim recunoscători pentru prietenii pe care îi avem şi pentru faptul că suntem sănătoşi şi să privim cu încredere spre viitor. La urma urmei, sărbătorile nu ţin o veşnicie.

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

„Rezoluţii” de final de an

Se apropie sfârşitul anului, prilej de bilanţ pentru fiecare dintre noi. În ultimii ani, a devenit o modă să postăm pe Facebook aşa-numite „rezoluţii” (din englezescul “rezolution”), deşi, în limba română, conform DEX, cuvântul înseamnă „hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri”. În cazul de faţă, este vorba despre o hotărâre luată de o persoană, în urma analizei faptelor, acţiunilor şi gândurilor sale de până atunci (mai cu seamă din ultimul an), prin care îşi propune să facă o schimbare în bine în viaţa sa. De obicei, această hotărâre de sfârşit de an este foarte ambiţioasă şi generoasă şi, tot de obicei, nu ajunge să fie urmată până la capăt. Pentru că ne e greu să ne schimbăm şi pentru că, odată momentul de bilanţ depăşit, starea de emoţie se risipeşte şi noi devenim aceiaşi care am fost şi înainte, cu defectele şi ezitările noastre cu tot.

Unii dintre noi îşi propun ca, în anul care vine, să fie mai generoşi, mai miloşi, mai buni. Alţii, să fie mai toleranţi şi mai lipsiţi de prejudecăţi. Unii ne dorim să fim mai înţelegători cu ceilalţi membri ai familiei, să ne certăm mai puţin şi să ne enervăm mai rar. Alţii ne fixăm drept ţintă să muncim mai puţin şi să ne acordăm mai mult timp pentru propriile noastre vise, pentru pasiunile noastre şi pentru activităţile care ne fac fericiţi. Sau ne dorim ca, în 2018, să călătorim mai mult, să cunoaştem alte civilizaţii şi să ne familiarizăm cu alte obiceiuri. Să citim mai mult sau să petrecem mai mult timp în natură.

Toate acestea sunt dorinţe legitime şi pozitive. În mare măsură, ţine de noi să le ducem la îndeplinire. Numai că, de obicei, viaţa ne târăşte în vârtejul ei, nevoia de bani ne face să petrecem la serviciu mai multe ore decât ne-am dori, în detrimentul vieţii de familie şi scăzând tot mai mult timpul alocat lucrurilor care ne fac plăcere. Sunt puţini cei care îşi câştigă traiul făcând ceea ce le place şi sunt şi mai puţini cei care au curajul să renunţe la un job care nu îi satisface şi să o ia de la început într-un domeniu cu totul diferit. Astfel de decizii necesită multă determinare, iar dacă în ecuaţie intervin şi copiii, ele sunt cu atât mai greu de luat.

Dar să nu uităm, există şi persoane pentru care anul 2017 a fost cu adevărat un an prost. Oameni care şi-au pierdut locul de muncă şi care nu au reuşit să îşi găsească rostul în altă parte. Oameni care nu au un venit stabil şi suficient şi care nu îşi pot întreţine familiile, trăind cu spaima zilei de mâine.

Pentru aceştia, hotărârea de final de an este una clară. Ei îşi doresc ca anul 2018 să le aducă un job bun şi stabil, cu un salariu decent. Unii dintre ei, nu puţini, vor pleca din ţară, în căutarea unor societăţi mai normale şi a unei economii mai stabile. Şi, deşi o astfel de hotărâre nu e una uşoară, deşi a o lua de la început într-o altă ţară nu e o acţiune lipsită de riscuri, totuşi începutul de an vine cu speranţă. Speranţa că, dacă ţara ta natală nu a fost în stare să îţi ofere condiţii decente de muncă şi viaţă, o altă ţară se va bucura să îţi folosească energia şi priceperea şi să te răsplătească pentru ele în mod corect. 

vineri, 5 ianuarie 2018

Uneori e bine să te opreşti din lucru

Anul trecut, prin septembrie, îi spuneam unui prieten că mi-ar plăcea foarte mult să nu mai trebuiască să muncesc pentru a mă întreţine. El e scriitor, eu cochetez cu scrisul şi ne-ar plăcea amândurora ca în România să se poată trăi din scris, la fel cum se întâmplă în alte ţări. Şi mă refer aici la a scrie ficţiune, şi nu articole de presă sau reclame.

După mai puţin de un an, am rămas fără loc de muncă. Nu a fost vina mea, avusesem un contract pe durată determinată. Găsirea unui nou loc de muncă a durat mai mult decât aş fi crezut, mai ales pentru că nu am fost dispusă să accept orice ofertă. Decât să fiu nevoită să fac compromisuri în domeniul meu, prefer să o iau de la capăt într-un alt domeniu.

În perioada asta, adică în ultimele mai bine de patru luni, credeam că voi avea o grămadă de timp liber. Sunt o persoană activă, care nu se plictiseşte niciodată, pentru că îşi găseşte mereu ceva de făcut. În general, prefer activităţile care mă fac să mă dezvolt, cum ar fi scrisul sau cititul.

Până la urmă, m-am înscris la un curs de utilizare a computerului. E un curs pentru începători şi nu e organizat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, deşi cele organizate de această instituţie sunt gratuite pentru şomeri. Am preferat, însă, un curs care mi-a fost recomandat, chiar dacă trebuia plătit. Şi nu regret. Acesta durează şapte săptămâni (cu două şedinţe pe săptămână, a câte 4 ore), este un curs pentru începători, şi este axat mai mult pe partea practică a utilizării computerului (deşi nu lipsesc nici noţiunile teoretice). Este structurat pe mai multe etape, cum ar fi sistemul de operare Windows, aplicaţiile Word, Excel şi Internet. Ca bonus, am fost introduşi şi în “misterele” aplicaţiei PowerPoint. Ne-am simţit cu toţii bine la curs, întrucât doamna profesoară a avut grijă să menţină un echilibru în ceea ce ne preda, astfel ca cei aflaţi chiar la început să nu se simtă depăşiţi, iar cei care au mai lucrat cu calculatorul să nu se plictisească. Cursul se încheie cu un examen care îmbină partea teoretică cu cea practică, în urma căruia vom obţine câte o diplomă recunoscută de Ministerul Muncii.

Pe lângă curs, însă, am primit ajutor pentru a învăţa în plus. Astfel, am reuşit să îmi susţin primele două examene ECDL (European Computer Driving Licence, certificat european). Certificatul ECDL, nivelul de bază, se obţine după susţinerea a patru examene: Utilizarea computerului (teorie şi Windows), Editare text (Word), Calcul tabelar (Excel) şi Internet. Certificatul le este foarte util celor care doresc să se angajeze în administraţia publică, dar, dincolo de actul propriu-zis, competenţele dobândite te fac să te simţi mult mai în largul tău atunci când lucrezi la computer. Foarte mulţi liceeni dau aceste examene, deoarece un certificat ECDL suplineşte proba de competenţe digitale de la Bacalaureat, iar, în plus, poate fi menţionat în CV.

Până la urmă, visul de a nu lucra pentru a putea scrie mai mult nu mi s-a împlinit. În ultimul timp, prinsă cu învăţatul, am scris foarte puţin. Dar mă mulţumesc că toată perioada aceasta de şomaj nu a fost timp pierdut. La urma urmei, câteodată e bine să te opreşti din muncit, pentru a te dezvolta.

miercuri, 3 ianuarie 2018