luni, 10 septembrie 2018

Cu job sau fără job în timpul studenţiei?

M-am întrebat adesea oare cum e mai bine pentru un tânăr student: să îşi ia un job în timpul facultăţii, sau nu? Ambele variante au avantaje şi dezavantaje.

Pe timpul facultăţii, cei mai mulţi studenţi din România sunt susţinuţi financiar de părinţi. În cazul unei familii cu venituri medii sau modeste, ajutorul financiar lunar primit de tânăr va fi unul care nu îi va ajunge pentru toate cheltuielile necesare. Mai ales că acestea nu se reduc la plata chiriei, a hranei şi a taxelor pentru facultate. Tinerii au nevoie de distracţie, iar asta presupune de multe ori un buget cât de cât. Aşadar, ei trebuie să aleagă: fie reduc distracţiile, fie îşi iau un job, pentru a-şi completa veniturile.

Când eram studentă, am vrut şi eu să-mi iau un job. Aş fi acceptat orice slujbă, de fapt m-am gândit să caut un post de femeie de serviciu. Nu m-ar fi deranjat, pentru că eu cred că orice muncă onestă este lăudabilă. E adevărat, însă, că în România persistă anumite prejudecăţi, iar muncile „de jos” şi cei care le prestează sunt priviţi cu dispreţ. Poate tocmai de aceea, părinţii mei nici nu au vrut să audă despre o astfel de variantă. Aşa că am renunţat la idee. În anul al treilea mi-am găsit un job în domeniul meu, ca ziaristă. Numai că programul de la serviciu m-a ţinut departe de multe cursuri şi seminarii. E adevărat că practica mi-a prins bine şi că am învăţat multe, dar pe de altă parte am pierdut din ceea ce aş fi deprins la facultate. Pentru mine, care niciodată nu mi-am dorit să rămân în sistemul de învăţământ, ci mi-am dorit să lucrez în presă, opţiunea a fost cea bună. Din lupta dintre teorie şi practică, a câştigat practica.

Dar chiar dacă jobul ales de către student nu este în domeniul lui de studiu, acesta îi poate completa experienţa de viaţă. Îl poate face să se descurce mai bine pe propriile picioare, să capete încredere în sine, să se cunoască mai bine, cu propriile calităţi şi defecte, să îşi dea seama mai repede ce doreşte cu adevărat să facă în viaţă şi ce nu. Totul are un preţ, însă, şi preţul este timpul. Timpul este limitat şi cel alocat studiului va fi, astfel, mai scurt decât până la momentul angajării. Cel mai probabil, şi timpul alocat distracţiilor se va reduce.

Aşa că nu există o soluţie universal valabilă. Fiecare trebuie să cântărească pentru sine argumentele pro şi contra unui job în timpul facultăţii. Desigur, axistă cazuri în care studentul nu are altă opţiune decât să se angajeze, atunci când sprijinul financiar de acasă este foarte redus sau egal cu zero.

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Era roboţilor: Şapte joburi ciudate pe care oamenii le vor avea în viitor

În timp ce unele locuri de muncă sunt preluate de maşini şi inteligenţă artificială, altele sunt generate chiar de acestea. Grupul de consultanţă în business Cognizant prezice că în următorii 10-15 ani, 12% dintre joburile din Statele Unite, vor fi preluate de roboţi şi de sisteme automatizate, informează Business Insider.

Continuarea articolului, aici: http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/era-robotilor-sapte-joburi-ciudate-pe-care-oamenii-le-vor-avea-in-viitor-16833409

1. Investigator de date – Aceşti analişti profesionişti de date vor analiza informaţii adunat prin device-urile cuprinse în Internet of Things, pentru a genera către business-uri şi organizaţii, noi perspective cu privire la clienţi, după analizarea datelor. Această profesie nu este neapărat una nouă, încât companiile deja investesc timp şi bani în analizarea datelor pentru a oferi clienţilor cel mai personalizat produs. Dar investigatorii de date ai viitorului vor duce această analiză la alt nivel, sortând datele adunate de robotul „Alexa” de la Amazon, spre exemplu, pentru a găsi modalităţi mai bune de a servi clienţii.

2. Walker/Talker – Acest job este potrivit pentru un viitor în care, mulţumită biotehnologiei, oamenii vor trăi mai mult ca niciodată şi în care va exista un segment demografic foarte mare de populaţie îmbătrânită. Toţi aceşti oameni în vârstă vor avea nevoie de cineva cu care să vorbească, iar acest job va fi exact cum sună, angajaţi care se vor plimba în compania oamenilor bătrâni care au nevoie de companie şi îi vor asculta vorbind despre nepoţi şi zilele bune de demult.

3. Analist cyber-city – Pentru a întreţine toate cyber-city-urile care vor exista, informaţia digitală va trebui să „zboare” în mod eficient în jurul oraşelor. În oraşele viitorului, datele colectate de la milioane de senzori vor menţine în funcţiunile serviciile de tip smart-city. Oraşul, de asemenea, este „viu” şi colectează date biologice, date personale şi date legate de bunuri. Dacă un senzor din oraş care urmăreşte bioritmul maselor se defectează, un analist de cyber-city trebuie să fie acolo pentru a-l repara.

4. Constructor de realitate augumentată – Aceştia vor fi „pionieri”, exact precum Shakespeare în timpul său. Un astfel de constructor se va ocupa de modul cum generaţiile vor experimenta entertainementul în viitor. Artistul va fi responsabil pentru scrierea, creearea design-ului şi construcţia momentelor din realiatea augumentată pe care vor dori clienţii să le experimenteze.

5. Manager de dezvoltare pentru un business de inteligenţă artificială – Acest job este „singurul lucru pe care inteligenţa artificială nu îl va putea face în viitorul apropiat”, şi-anume să se vândă pe ea însăşi, scrie Cognizant. Această persoană va fi practic agentul de vânzări al unui business care se  ocupă cu producţie, dezvoltare şi vânzare tehnologie de inteligenţă artificială.

6. Consilier de angajament în fitness – Din păcate, deja obezitatea este o problemă mare la nivel global. Fitbits şi alte device-uri care urmăresc activitatea ajută într-o anumită măsură, dar nu sunt atât de apropiate de client. Clienţii fitness-ului din viitor vor fi de acord să poarte device-uri care urmăresc activitatea, iar consilierii de angajament în fitness vor ţine oamenii motivaţi şi la curent cu starea lor de sănătate.

7. Tehnician de sănătate asistat de inteligenţă artificială – Această profesie va exista într-o lume în care, mulţumită inteligenţei artificiale, serviciile medicale sunt „valabile la scară largă şi disponibile tuturor la cerere”. Pacienţii nu vor merge la doctor. Aceşti tehnicieni se vor prezenta la domiciliu şi vor utiliza un software care rulează cu ajutorul inteligenţei artificiale pentru a da un diagnostic cât mai corect. Operaţiile vor face parte din fişa postului, fără a fi necesară o diplomă.

joi, 6 septembrie 2018

Se caută angajaţi

În urmă cu câteva zile am dat peste o ştire îngrijorătoare, care arăta faptul că în România există un deficit de 1 milion de angajaţi (ştirea, aici: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/situatie-fara-precedent-deficit-de-1-milion-de-angajati-in-romania-983918 ). Este un semnal care ne pune pe gânduri, însă care nu ne surprinde, pentru că existau şi înainte informaţii despre scăderea numărului de angajaţi în ţara noastră.

Cauzele sunt reprezentate de migraţia forţei de muncă şi de declinul demografic. Exodul românilor către alte ţări, unde condiţiile de muncă sunt mai bune şi răsplata financiară de asemenea, este unul masiv. Suntem a doua ţară din lume în ceea ce priveşte numărul emigranţilor, după Siria (ţară aflată într-un război dur şi lung). Numărul românilor plecaţi este greu de estimat, dar cu siguranţă, dacă, teoretic, aceşti oameni s-ar întoarce în ţară, situaţia locurilor de muncă rămase neocupate s-ar rezolva sau măcar s-ar ameliora semnificativ.

Deocamdată, însă, nu se pune problema de aşa ceva. Cei mai mulţi români emigraţi nu se gândesc să se întoarcă în ţară, pentru că aici situaţia politică şi economică involuează, nu evoluează. Între timp, autorităţile române se laudă cu nivelul scăzut al şomajului. Acesta, însă, nu este un semn de sănătate a pieţei forţei de muncă şi a economiei, ci un semn că şomerii noştri au trecut graniţa, înspre zări mai bune.

Agenţii economici se află în dificultate. Ei se văd în situaţia de a nu avea pe cine să angajeze şi, astfel, la un moment dat, activitatea lor să fie blocată. De asemenea, apare problema calităţii angajaţilor: dacă nu ai de unde alege, cum să găseşti un candidat potrivit, suficient de pregătit pentru postul pe care îl oferi? Deunăzi am citit pe Facebook un anunţ: “Purtaţi-vă frumos cu angajaţii noştri! Sunt mai greu de găsit decât clienţii.” Desigur, era o glumă, dar una care făcea referire la o situaţie cât se poate de reală.

Se constată, de asemenea, că, în grupa de vârstă 15-34 de ani, există peste 2 milioane de tineri angajaţi şi cam tot atâţia tineri inactivi. Numărul tinerilor inactivi este foarte mare şi se pune problema de ce aceştia întârzie să se integreze pe piaţa forţei de muncă. Poate că studiile pe care le-au urmat nu se potrivesc cu cererea de pe piaţa muncii. Sau poate că nu doresc să lucreze pentru salariul minim pe economie. Sau poate că nu doresc să lucreze ore suplimentare. Oricum, se ştie că tinerii sunt mult mai pretenţioşi în privinţa job-ului decât oamenii din generaţiile mai în vârstă, chiar dacă ei nu au întotdeauna o bază pentru pretenţiile lor. Cu alte cuvinte, chiar dacă pregătirea lor nu este pe măsura pretenţiilor pe care le au.

Oricum, dacă această situaţie se prelungeşte, sau dacă ea se agravează, singura soluţie a angajatorilor români va fi să aducă forţă de muncă din străinătate. Iar acest lucru, care, de altfel, se întâmplă şi la case mai mari, ar putea să schimbe structura etnică şi relaţiile din societate, ba chiar şi să radicalizeze discursul anumitor oameni politici.

duminică, 26 august 2018

Provocările de la serviciu

Dacă la job îţi merge bine, fericirea e mult mai aproape. Dacă ai o slujbă care te mulţumeşte, şansele ca tu să fii încântat de viaţa ta sunt mut mai mari. E şi firesc, având în vedere că petrecem la serviciu cel puţin 8 ore pe zi. Adică o treime din zi, celelalte două treimi fiind destinate odihnei, dar şi familiei, îndatoririlor casnice şi hobby-urilor.

Este foarte important, aşadar, să fim mulţumiţi de jobul nostru. Asta înseamnă, desigur, un salariu care să ne satisfacă, dar nu numai atât. E important să ne înţelegem bine cu colegii, să avem un şef care să ştie să ne motiveze, să ne simţim apreciaţi şi, nu în ultimul rând, să simţim că putem evolua. Asta înseamnă să putem avansa în scara ierarhică, după meritele noastre, dar şi să simţim că învăţăm zilnic ceva nou. Un loc de muncă în care totul e rutină, în care zi de zi facem acelaşi lucru şi nu reuşim să ne perfecţionăm într-un domeniu, va aduce cu sine o senzaţie de plictiseală, de dezgust şi lehamite. Este important să ne confruntăm cu mici provocări în fiecare zi, să fim puşi la încercare, să ne dovedim nouă şi celorlalţi că suntem în stare de mai mult. Astfel că un şef, un director sau un patron care ştie să îşi evaluaze oamenii şi să le ofere tuturor sarcini doar puţin mai grele decât s-ar aştepta, este absolut necesar.

În caz contrar, există riscul de a ne plafona. Dacă facem zilnic doar ceea ce ştim deja şi nu învăţăm nimic nou, vom avea o senzaţie de zădărnicie. Şi, în final, vom ajunge la depresie, la lipsa oricărui interes faţă de job sau, în cazul oamenilor activi, ne vom căuta o slujbă nouă.

Aşa că micile provocări oferite angajaţilor sunt benefice şi pentru conducerea firmei sau a instituţiei. Astfel, ea le oferă oamenilor şansa de a se autodepăşi, le dă motive să fie ambiţioşi şi curajoşi. Instituţia sau firma va progresa doar prin efortul comun al întregului colectiv. O firmă ai cărei angajaţi sunt sictiriţi de viaţă nu are cum să meargă bine. Ei trebuie să îşi îndeplinească sarcinile cu plăcere, să vină la serviciu cu bucurie, să contribuie la o atmosferă bună în cadrul colectivului. O astfel de atitudine se obţine doar motivând angajaţii, lăudându-le performanţele şi criticându-i pentru micile scăderi, încurajându-i să facă mai mult, să se documenteze, să experimenteze, să inoveze. La urma urmei, orice şef bun are nevoie de puţin talent pedagogic şi, în general, de cunoştinţe de psihologie.

joi, 9 august 2018

Dezvoltare Profesionala pentru angajati mai bine pregatiti - Investitie ATP Exodus in Baia Mare

Inca din anul 2016, cand a fost invitat ca speaker la conferinta Antreprenori Proactivi, Mircea Cirt, CEO ATP Exodus a fost provocat de participantii la eveniment cu privire urmatoarele afaceri pe care le urmareste si domeniile in care ar investi banii in perioada urmatoare.

Raspunsul lui a fost oarecum neinteles de cei prezenti, care desi se plangeau de lipsa fortei de munca si slaba pregatire a acesteia nu vedea oportunitatea investitiei in educatie pentru dezvoltarea si calificarea profesionala.

Ne aflam in anul 2018 si Mircea Cirt construieste de zor un centru de Dezvoltare Profesionala.
Santierul se afla in lucru iar beneficiarul este firma ATP Exodus srl, autorizatia de constructie fiindu-i eliberata de primaria municipiului Baia Mare cu termenul de executie al lucrarilor de 36 luni, data finalizarii fiind decembrie 2019. 

Inca nu stim daca aici vor fi pregatiti doar angajatii ATP sau daca serviciile oferite vor fi contracost adresate tuturor firmelor din oras care vor sa-si instruiasca personalul dar faptul ca lucrurile incep sa se miste este un semn pozitiv.
Invatamantul profesional in sistem dual este o oportunitate insuficient exploatata de antreprenorii maramureseni si nu ar fi exclus ca rolul acestui edificiu sa fie intr-un parteneriat cu Inspectoratul Scolar Judetean pentru a acredita specializari si a organiza clase intregi de elevi in scoala profesionala duala. 

Oportunitatile sunt multiple.

Speram ca dezvoltarea profesionala nu se va face precum in proiectele POSDRU de dezvoltare a resurselor umane in anii trecuti sau POCU, Programul European Operational Capital Uman in prezent... dar si aceste programe au nevoie de beneficiari seriosi si dedicati in misiunea lor de a dezvolta profesional forta de munca din Baia Mare si Maramures.

Asteptam sa vedem cum evolueaza lucrurile la Centrul de Dezvoltare Profesionala ATP Exodus din Baia Mare.



luni, 6 august 2018

Siguranţa zilei de mâine depinde de economiile de azi

Doar o treime dintre români obişnuiesc să economisească bani, arată un studiu relativ recent efectuat de ING International (sursa, aici:  https://www.digi24.ro/stiri/economie/de-ce-nu-economisesc-romanii-bani-879763). Un asemenea procent ne situează la coada Europei şi demonstrează două lucruri: lipsa unei culturi financiare, pe de o parte, şi existenţa unor venituri prea mici, pe de alta.

De curând, un tânăr de 19 ani mi-a mărturisit că vrea să plece în Occident, să lucreze pe şantier, împreună cu tatăl lui. Ştie că îi va fi greu, dar speră că, la finalul contractului de trei ani, va reuşi să îşi cumpere un apartament. Asta înseamnă că, dacă totul va merge bine, la 22 de ani el va fi proprietarul – fără datorii – al unui apartament în Baia Mare. Alţi tineri, mult mai şcoliţi decât el, se gândesc la un asemenea pas doar pe la 30 de ani, iau un credit pe care îl achită tot în vreo 30 de ani, şi ajung să aibă apartamentul şi să scape de datorii pe la 60. Interesant, nu?

Nivelul de trai al unei populaţii se măsoară şi în funcţie de economiile pe care aceasta reuşeşte să le facă. Specialiştii recomandă să punem de o parte, lunar, măcar 10 % din ceea ce câştigăm. Aceşti bani nu ar trebui, desigur, să fie puşi la ciorap, ci depuşi într-un cont de economii sau investiţi.

În România, o mare parte a populaţiei consideră că aşa ceva este imposibil. Veniturile mici fac ca banii să ajungă cu greu de la un salariu la altul. Cei mai mulţi bani sunt cheltuiţi pentru mâncare, iar cei în vârstă îi folosesc pentru medicamente. Chiar dacă ştiu că ar trebui să economisească pentru situaţii neprevăzute, mulţi români nu reuşesc să facă acest lucru. Iar asta îi face vulnerabili.

“Banii albi pentru zile negre”, cum le spuneau bunicii noştri, sunt o necesitate. Nu ştii niciodată când apare o problemă de sănătate în familie, spre exemplu. Sau când ţi se strică telefonul mobil ori maşina de spălat. Sau când furtuna îţi deteriorează acoperişul. Într-o lume ideală, banii câştigaţi lunar ar trebui să ne ajungă şi pentru mici economii, nu doar pentru supravieţuire.

Un mod de a economisi este şi pensia privată facultativă, doar că scandalurile din ultimele luni din jurul pensiilor au scăzut încrederea populaţiei în sistem.

Un lucru e sigur: fără economii, siguranţa zilei de mâine este o expresie goală de conţinut.

marți, 17 iulie 2018

La ce bun atâta efort, dacă sunt talentat?

Un obicei cam enervant al adulţilor este să îi întrebe mereu pe copii „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Și copilul, sâcâit așa mereu, se va tot gândi la viitorul lui, în loc să își vadă mai departe de joacă. În adolescență, frecvența acestor întrebări crește și mai mult, pe măsură ce tânărul este silit de sistemul educațional să aleagă între un drum sau altul.

Când eram foarte tânără, am constatat că îmi plăcea să fac doar două lucruri pe lumea asta: să citesc și să ascult muzică. M-am întebat dacă ar fi cineva dispus ca, atunci când o să cresc mare, să îmi ofere bani pentru a citi și a asculta muzică. Atunci nu am găsit răspunsul potrivit, și până la urmă am luat-o pe calea scrisului, o altă pasiune a mea. Sigur că aș fi putut să devin critic literar sau critic muzical, doar că atunci nu mi-a spus nimeni despre aceste posibilități. Și sigur că ambele meserii implică o muncă enormă, un bagaj de cunoștințe solid și eforturi zilnice de a te menține în pas cu mersul literaturii sau al muzicii contemporane. Alegând scrisul, nu mi-a fost mai ușor: deși pare că oricine poate să scrie, în fapt un scris de calitate, fie el în domeniul literaturii, fie în cel al jurnalismului, implică o mulțime de cunoștințe.

Cunosc tineri cu un real talent într-o direcție sau în alta, dar care nu sunt dispuși să muncească pentru a-și cultiva acel talent. Ei cred că simplul dar primit de la natură, de la mama și tata sau de la Dumnezeu, le va fi suficient pentru a reuși în viață. Nimic mai fals. Cunosc oameni maturi, foarte inteligenți și foarte talentați, dar care prin modul lor de viață și-au bătut joc de aceste daruri, ajungând niște ratați. Talentul trebuie dublat de muncă, trebuie cultivat cu pasiune, chiar dacă acest lucru presupune efort. În viață nu vei ajunge nicăieri fără efort și fără muncă.

Desigur, vor fi suișuri și coborâșuri, vei trece prin diferite stări, de la mulțumire la disperare, de la încredere în forțele proprii la dezamăgire și așa mai departe. Dar în cele mai negre momente, dacă te vei uita în urmă, vei vedea că ai evoluat, puțin câte puțin, și că ai ajuns departe, poate mai departe decât speraseși. Și atunci vei realiza că toate eforturile, toate renunțările, toate frustrările acumulate au meritat.