joi, 7 octombrie 2021

Sute de locuri de munca disponibile in Maramures - Baia Mare, Sighet, Seini si alte zone

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Maramureș anunță că sunt disponibile 409 joburi, domeniile fiind variate.

Se caută asistent farmacist, casier, cameristă hotel, kinetoterapeut, secretară, tehnician mecanic, proiectant inginer mecanic etc.

Cei interesați pot obține mai multe detalii de la sediul instituției: Baia Mare, str. Hortensiei, nr. 1A; telefon: 0262 227 820, 0262 227 821; e-mail: ajofm@mm.anofm.ro. Vezi AICI oferta detaliată.

marți, 5 ianuarie 2021

Ești conștient... că răspunsul la un anunț de angajare

 Ești conștient... că răspunsul tău la un anunț de angajare pe facebook, nu poate fi DETALI?


Chiar daca e un anunt de angajare pe facebook sau o postare simpla pe grupurile cu anunturi... daca te astepti ca cineva sa te cheme la interviu si poate chiar sa te angajeze, lăsâng un comentariu sec, cerând DETALI, nu te avanjează chiar deloc? Nici măcar dacă ai scrie corect, DETALII.


Poate chiar nu gresesc daca ma aventurez si spun ca nu ai nicio sansa de angajare asa.


Succes!

Ești conștient... că răspunsul la întrebarea ai experiență în domeniu?

Ești conștient... că răspunsul la întrebarea ai experiență în domeniu? nu poate fi DA. 

Chiar daca e un anunt de angajare pe facebook sau o postare simpla pe grupurile cu anunturi... daca te astepti ca cineva sa te cheme la interviu si poate chiar sa te angajeze, raspunsurile cu da si nu, nu te avantajeaza deloc.

Poate chiar nu gresesc daca ma aventurez si spun ca nu ai nicio sansa de angajare asa.


Succes!

luni, 4 mai 2020

plata cu cardul la livrator - comenzi online alimente Baia Mare - NON STOP


Acum poti opta pentru plata in momentul livrarii cu cardul bancar direct la livrator. Acesta va avea un terminal POS mobil, incasand plata de pe cardul sau telefonul dumneavoastra. Nu uitati sa mentionati aceasta modalitate de plata in momentul finalizarii comenzii



În toate magazinele noastre acceptăm plata cu cardul bancar iar pentru cardurile Star BT oferim un Bonus de 2% Puncte Star și posibilitatea de a plăti cu punctele acumulate pe cardul tău Visa sau MasterCard



duminică, 21 iulie 2019

Joburi cu umor

Până nu demult, credeam că Ambasada Suediei la București este instituția care se pricepe cel mai bine la PR. Cu mult umor și prezență de spirit, suedezii au pe Facebook postări care devin virale. Nu o dată le-am văzut reproduse pe canalele de televiziune. Cu cât sunt evenimentele politice din România mai sumbre, cu atât ne devin suedezii mai simpatici.

Apoi am descoperit o agenție de recrutare cel puțin la fel de bună, dar mult mai prezentă pe Facebook: Lugera. E o plăcere să le urmărești anunțurile de angajare, cele mai multe scrise sub formă de mici pamflete. Mereu la curent cu evoluția știrilor naționale, aceste anunțuri mustesc de umor și inteligență, așa încât nu ai cum să nu le adori.

Nu am apelat niciodată la serviciile acestei companii și în acest moment am un job care mă satisface. Dar zău că, urmărindu-le postările, am căpătat drag de ei și, dacă vreodată aș avea nevoie de o slujbă, m-aș îndrepta spre ei. Mazăre, Firea, Barna, Ponta sunt personaje politice ironizate, fără ca măcar numele lor să fie pomenit. La fel diverse situații din politică, din administrație sau din sănătate.

Pentru a înțelege „unde bate” autorul, este, însă, absolut necesar să fii cu știrile la zi. Să urmărești constant ceea ce se întâmplă (mai ales) pe scena politică românească. Să te pasioneze politica și să fii implicat. Pentru că micile pamflete ale echipei Lugera nu îți dau mură în gură, ci te provoacă să gândești. Și să zâmbești.

E clar, echipa simpatică de la Lugera câștigă tot mai mulți susținători. Deja au peste 40.000 de urmăritori pe Facebook. Și sunt convinsă că numărul lor crește. Ei nu mai sunt doar o agenție de recrutare, ci o adevărată trupă de umor. Umor de calitate, inteligent, finuț.

Ceea ce demonstrează că au în echipa de PR oameni cu adevărat pricepuți. Iar asta mă face să cred că au oameni la fel de pricepuți și în celelalte departamente. Așa mi s-ar părea firesc, deși nu cunosc pe nimeni de acolo.

Oricum, până una, alta, eu mă mulțumesc să le urmăresc postările. Am simțit nevoia să scriu despre ei aici tocmai pentru că m-au uimit. În sensul bun al cuvântului. Și zău că nu m-au plătit pentru asta. De fapt, în afară de a le oferi like-uri, nu am luat legătura cu ei niciodată. Dar ce, parcă cu Răzvan Exarhu am vorbit vreodată? Nu. Dar asta nu înseamnă că nu vă pot îndemna să îl ascultați la Rock FM. Eu vă scriu despre oamenii faini. Despre oamenii care mă fac să râd.

Pentru că în România sunt prea multe fețe încruntate.

duminică, 7 aprilie 2019

Tristețea satelor din România

De curând, am stat două săptămâni în casa părinților mei, ei fiind plecați din țară între timp. Era undeva chiar lângă Baia Mare, și făceam naveta cu autobuzul. Într-o dimineață, când voiam să vin la serviciu, m-a abordat în stația de autobuz un bărbat. Înalt, bine făcut, îmbrăcat sărăcăcios și cam vorbăreț. Din primul moment m-a întrebat dacă nu am nevoie de un ajutor în gospodărie.
Ar putea să lucreze sâmbăta, când e liber. În rest nu poate, e la serviciu. Are nevoie de bani, a fost condamnat pentru un accident rutier, săvârșit când se afla pe bicicletă, și are de plătit despăgubiri de 60 de milioane lei vechi.

Am stat puțin pe gânduri. Știam că părinții mei căutaseră în vara trecută ajutoare pentru muncile din gospodărie și nu găsiseră aproape pe nimeni. Doar câțiva bărbați neserioși, băutori, fără chef de muncă. Un asemenea zdrahon ar fi fost potrivit pentru sapă, pentru tunsul pomilor sau pentru culesul poamelor. Dar ceva m-a reținut. Omul știa unde locuiesc, deși eu nu îl văzusem în viața mea.
Asta m-a speriat puțin. Apoi, mi-a mărturisit că are probleme cu băutura. Chiar și accidentul de bicicletă ar fi fost cauzat de consumul de alcool. Un accident care îl lăsase cu o datorie imensă, sunt sigură că omul nu văzuse atâția bani în viața lui.

Nu l-am întrebat cum îl cheamă, nu i-am cerut numărul de telefon sau adresa. După ce am ajuns în oraș, am coborât la aceeași stație. El a luat-o înainte și s-a pierdut în mulțime. Eu m-am gândit la bietul tata, pe care nu îl țin puterile să facă tot ce e necesar pe lângă casă.

Vine primăvara. Pe la țară, muncile au început deja. Se sapă pământul, se pune arpagicul și mazărea. De acum și până la iarnă, zilele vor fi lungi și grele. Iar oameni care să lucreze cu ziua nu prea găsești. Nimeni nu vrea să se înhame la munci grele. E preferat câștigul facil. Iar cei care ar putea să ajute nu au ambiții: se mulțumesc cu bani pentru un pachet de țigări și o sticlă de tărie. După care, două zile sunt scoși din circuit.

E trist prin satele României. Populația îmbătrânește. Puterile oamenilor scad, iar muncile câmpului și cele de prin gospodărie sunt tot mai greu de săvârșit. Copiii acestor oameni în vârstă sunt, de cele mai multe ori, departe. Și la țară nu e nimeni care să ajute. Aceasta este tristețea casei lăsate în paragină, care se umple de păianjeni pe la colțuri.

luni, 18 martie 2019

De la om de afaceri la sinucigaș

Zilele trecute am fost în vizită la niște prieteni ai mei. Sunt soț și soție, tineri, hotărâți, și de mai bine de zece ani au o afacere mică, din care trăiesc.

Mi-au povestit despre doi prieteni ai lor, amândoi artiști, care au încercat în repetate rânduri să reușească în afaceri și au dat greș de fiecare dată. Primul se sinucisese. Al doilea avusese și ceva probleme în familie, s-au adăugat nereușitele în afaceri, și s-a sinucis și el foarte recent.

Mai am cunoștințe care și-au încercat norocul în domeniul businessului. Nu s-a sinucis nimeni, nu vă speriați, nu am dat-o definitiv pe noir. Dar toți se plâng despre cât e de greu, despre nivelul mare al taxelor, despre numeroasele controale, despre condițiile care li se pun micilor întreprinzători și care sunt aproape imposibil de îndeplinit.
Nu e vorba doar despre valoarea taxelor, ci și despre impredictibilitatea lor. În ultimii doi ani, legislația fiscală s-a schimbat de peste 200 de ori.
Oricât ți-ai dori să fii de corect, este aproape imposibil să ții pasul cu acest ritm de modificare a Codului fiscal.

Acești prieteni ai mei, despre care vă vorbeam la început, au orgoliul corectitudinii. Ei vor să respecte legea în cele mai mici detalii și le cer și celorlalți să facă la fel. Fie că sunt prieteni, cunoscuți sau politicieni. Și de multe ori îi văd că sunt disperați.

Văd că le e foarte greu să se mențină pe linia de plutire în aceste condiții. Căci nu este vorba despre îmbogățire, nu este vorba despre a aduna averi, ci tocmai de a se menține pe linia de plutire.

Știu că, tocmai din aceste motive, unii au optat pentru o altă soluție. Au o afacere acasă, pe care nu o declară, pentru care nu plătesc taxe, chirii sau salarii. Și nu e vorba că ar avea mentalitate de infractori. Ei chiar și-ar dori să aibă o afacere pe bune, așa cum scrie la carte.

Dar au analizat și răsanalizat tot ceea ce ar implica asta și și-au dat seama că le-ar fi imposibil. Iar atunci când ai o familie de întreținut, accepți până la urmă să ai un somn mai agitat noaptea, dar să poți pune niște mâncare pe masă a doua zi dimineața.

Să nu ne mirăm că numărul firmelor din România este atât de mic. Că suntem la coada Europei în ceea ce privește numărul de IMM-uri la mia de locuitori. Nu e nimic surprinzător în asta, explicațiile ne sunt la îndemână.

Și totuși e trist, foarte trist.