Am început noul an la fel cum l-am încheiat pe celălalt. Adică şomer.
Ca orice român adevărat, nu puteam să pun punct lui 2017 fără să îmi cercetez horoscopul pe 2018. Şi nu orice horoscop, ci cel legat de bani. Printre altele, horoscopul îmi spune să nu mă las manipulat de rude, pentru că dispun de suficienţi bani proprii, cu care pot să fac orice vreau. Desigur, am râs.
Dar nu m-am lăsat.
Am citit horoscopul de la cap la coadă, cu toate zodiile. În general, sfaturile legate de job se referă la prudenţă. Ni se recomandă să avem grijă de locul nostru de muncă, pentru că dacă-l pierdem, vom regreta. În puţine cazuri este invocat curajul, iar într-unul singur i se spune clar nefericitului că va ajunge pe drumuri. Sunt cu sufletul alături de el.
Dar numai fraierii cred ce scriu astrologii. De câte ori am încercat să aflu câte ceva urmărind horoscopul, am rămas cu buzele umflate. “Realitatea din teren” nu corespundea. E o pierdere de vreme şi de energie. La câte dezamăgiri îmi oferă viaţa, de ce să-i dau ocazia pentru încă una, zilnică?
Eu sunt sigur că anul acesta o să-mi găsesc un loc de muncă. Chiar dacă angajările la stat sunt cu cântec, chiar dacă Guvernul se străduieşte să pună economia pe butuci. Chiar dacă antreprenorilor le tremură frunzele de la morcov, aşteptând să vadă cum îi vor afecta, concret, măsurile fiscale care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie.
Eu sunt un om optimist. De când sunt şomer, am făcut un curs de recalificare şi urmăresc zilnic anunţurile din presă. Primesc zilnic pe mail noi anunţuri. De obicei nu mi se potrivesc. Uneori, mai dau câte un telefon, mai trimit câte un CV. Până acum, fără rezultat.
Între timp, zilele trec. Trec şi săptămânile, şi lunile. Acum, uite, a trecut şi anul. M-am obişnuit cu gândul că nu am loc de muncă. Lucrez una-alta în gospodărie, nu stau degeaba, să mă gândesc la prostii. Am scăpat şi de depresie, slavă Domnului! Dacă aş avea bani, nu aş mai munci niciodată. Sentimentul de libertate e minunat. Niciodată nu am fost mai la curent cu ştirile. Niciodată nu am înjurat Parlamentul mai cu patos. Era greu, mă temeam să nu mă dea afară. Acum, viaţa mea îmi aparţine. Dacă nu m-ar bate nevastă-mea la cap în fiecare zi, spunându-mi că nu ne ajung banii, aş fi cel mai fericit.
Dar aşa, nu am ce face. Urmăresc anunţurile în continuare. Şi aştept să apară unul anume: “Caut şomer cu experienţă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu