Şomer de sărbători

Imediat ce trece Halloween-ul, începem să ne gândim că se apropie Crăciunul. „Halloween”, veţi strâmba din nas, ce sărbătoare importată! Bine, atunci rectific: de cum apare reclamele la Black Friday, numărăm zilele până la Crăciun. Mda, tot o zi preluată de la străini. Poate preferaţi Sfântul Andrei? E bine şi aşa.

Ce-i drept, la cât de cald e la început de noiembrie, ne vine mai degrabă să spunem că e a 100-a zi de august, după cum remarca cineva. Şi totuşi, se montează deja luminiţele de Crăciun prin unele oraşe: nu mai e cale de întors.

Dacă eşti şomer, toate semnele acestea sunt motive de îngrijorare. Pentru că nu e moment mai prost să fii lipsit de job decât perioada sărbătorilor. Sărbătorile au fost dintotdeauna în mentalul colectiv un moment al belşugului, al bunăstării, dar societatea de consum ne-a învăţat să cheltuim mult mai mult decât ar fi nevoie. Suntem bombardaţi cu reclame, cu imagini ale unor familii fericite în jurul meselor îmbelşugate, astfel că nici nu ne mai putem închipui sărbătorile altfel.

Dacă în ecuaţie există şi copii, atunci situaţia e mult mai gravă. Copiii se gândesc un an întreg la Crăciun şi la cadourile pe care le vor găsi sub brad. Întocmesc liste lungi de cadouri preferate, multe sugerate de reclamele de pe canalele TV cu desene animate, şi nu concep ca Moşul să nu li le aducă. Când revin la şcoală din vacanţă, primul lucru pe care îl fac este să se laude cu aceste cadouri, să îşi compare între ei darurile primite, iar acesta este uneori un motiv de frustrare, de suferinţă.

Părintele ia asupra sa toată vina unor sărbători sărace. Lipsurile nasc frustrări şi în rândul adulţilor, iar de aici pot apărea certuri, acuze, uneori chiar violenţă.

Ce e de făcut?
Dacă ne căutăm un job de multă vreme şi el nu se lasă găsit, poate că ar fi bine să schimbăm puţin strategia. Poate că ar trebui să acceptăm un alt tip de job, la care nu ne-am gândit până acum. Eventual, să urmăm un curs de calificare sau să ne interesăm dacă ne putem califica la locul de muncă. Poate că va fi doar un job temporar, care ne va ajuta să trecem mai lin peste o perioadă grea. Poate că, între timp, vom continua să ne căutăm un alt job. Avem tot dreptul să facem asta.

Dar poate că, astfel, vom avea nişte sărbători frumoase. Vom rămâne cu amintiri dragi, în loc să suferim, în loc să ne chinuim cu gândul la cuvintele grele pe care le-am spus celor dragi.

Afară e cald încă. Mai avem timp să ne căutăm un job.

http://JoburiBaiaMare.ro 

Şomerii României muncesc peste hotare

Din punct de vedere statistic, România stă bine în privinţa ratei şomajului. Aceasta stagnează de ceva vreme undeva în jurul valorii de 4,6%.

În acelaşi timp, dacă săpăm mai adânc, găsim ştiri îngrijorătoare. Aflăm, astfel, că unul din cinci români cu vârste cuprinse între 25 şi 39 de ani este plecat din ţară de mai mult de un an. Este vorba despre populaţia cea mai activă, nemulţumită de condiţiile de muncă şi salarizare (dar nu numai) din ţară, care a ales migraţia drept soluţie. Aceşti oameni caută în străinătate joburi mai bine plătite, o atmosferă politică mai respirabilă, condiţii mai bune în spitale, drumuri mai bune şi aşa mai departe. Poate că, la un moment dat, se vor întoarce. Dar poate că îşi vor găsi rostul acolo, departe, poate că îşi vor întemeia familii şi nu vor mai veni. Mai ales pentru cei care au copii, adaptarea lor în străinătate este solicitantă, astfel că mulţi nu ar risca să se întoarcă de unde au plecat, pentru că asta ar însemna o a doua ruptură pentru copiii lor.

Statisticile arată că, la nivel naţional, cei plecaţi reprezintă 12% din populaţie. În cifre, cei plecaţi de peste un an sunt în număr de peste 2,5 milioane.

În acest moment, criza de personal în ţară este acută. Agenţii economici se plâng cănu au oameni. Se închid afaceri. Şi totuşi, dacă, prin absurd, aceşti 2,5 milioane de oameni s-ar întoarce mâine, ei ar deveni, în mare parte, şomerii României. Iar rata şomajului nu ar mai stagna la 4,6%, ci ar sări mult mai sus.

Şomerii României muncesc pe rupte în străinătate. Ei au ales calea cea grea, cea dureroasă. Nevoia i-a învăţat ce să facă. Şi, mai ales după 2007, după aderarea României la Uniunea Europeană, românii au plecat în valuri.

Nu cred că se vor întoarce prea mulţi dintre ei. Urmărind parcursul recent al României, nu-mi vine să cred că aceşti români, care s-au învăţat cu democraţiile occidentale, vor opta să trăiască aici. Ar fi nevoie de măsuri concrete pentru atragerea lor. Dar nu ar fi suficiente măsurile economice. Cel mai bun argument pentru aceşti oameni ar fi creşterea ţării pe toate planurile. Creşterea economiei, dar şi creşterea respectului pentru statul de drept, condiţii mai bune î spitale, o mai mare grijă pentru educaţia copiilor noştri, autostrăzi.

Eu, dacă aş fi în locul acestor români, ştiu sigur că nu m-aş mai întoarce. M-aş gândi că am de trăit o singură viaţă şi că nu merită să mi-o sacrific dintr-o nostalgie prostească.

Investiţia în educaţie este cea mai bună

Perioada de şomaj nu ar trebui să fie una în care să nu faci altceva decât să îţi plângi de milă, să te gândeşti la cât de nedreaptă este lumea şi să inventezi blesteme pentru şeful tău care te-a disponibilizat. Din contră, ar trebui să te foloseşti de acest răgaz pentru a te specializa într-un alt domeniu, cu o mai mare căutare în această perioadă pe piaţa muncii, şi, de preferinţă, unul care să te atragă. E foarte important ca noua ocupaţie pentru care te pregăteşti să te pasioneze, pentru că îţi vei petrece ani buni din viaţă făcând zi de zi aceste lucruri, şi nimic nu e  mai deprimant decât să prestezi o muncă pe care o deteşti.

Statul român asigură o serie de facilităţi pentru şomeri, printre care se numără cursuri de iniţiere, calificare sau recalificare şi perfecţionare, toate gratuite. Există o listă lungă de cursuri pe care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agenţiile sale judeţene, le pot organiza. Cel puţin teoretic, ele se organizează în funcţie de cererea de pe piaţa muncii. Conform datelor oficiale postate pe site-urile acestor agenţii, se organizează atât cursuri de nivel mediu (bucătar, ospătar, dulgher-tâmplar-parchetar, lucrător în cultura plantelor, zidar-pietrar-tencuitor, baby sitter, lucrător în structuri pentru construcţii, patiser, frizer-manichiurist, coafor, confecţioneri circuite imprimate, agent pază şi ordine, operator calculator), dar şi de nivel avansat (administrator pensiune turistică, cosmetician, designer pagini Web), oferind şi consultanţă în domenii precum economia. Durata instruirii poate fi de cel mult nouă luni şi, suntem asiguraţi, cheltuielile cu personalul didactic şi administrativ, chiriile pentru spaţiile în care se desfăşoară cursurile şi costurile materialelor consumabile folosite la cursuri sunt plătite de stat.

Dar trăim în România şi puţin realism nu ne strică. Evident că nu am încercat să urmez toate cursurile pe care le-am enumerat, ca să pot spune că am verificat pe pielea mea felul în care sunt ele organizate. Este foarte posibil ca multe dintre ele să fie cu adevărat bine organizate şi folositoare. Dar sunt şi excepţii. Ştiu un caz al unei tinere şomere care şi-a dorit să urmeze un curs gratuit de cofetar.

Cursul ar fi trebuit să înceapă în fiecare zi la ora 9, dar profesoara venea, de obicei, pe la ora 11, timp în care şomerii aşteptau. Cursanţilor li se spunea să aducă ingredientele necesare de acasă, şi totuşi nu erau lăsaţi să practice, pentru a nu strica ingredientele. Cursul se desfăşura astfel: profesoara pregătea produsul, iar cursanţii priveau. Uneori, însă, li se cerea chiar să pregătească o omletă… pentru şeful.

Dacă eşti şomer, încearcă să urmezi un curs gratuit. Este dreptul tău. S-ar putea să îţi prindă bine. În cel mai rău caz, rişti să pierzi vreo două luni din viaţă. Dar, dacă găseşti undeva un curs care se plăteşte, într-un domeniu care te interesează, încearcă să afli câte ceva despre el. Nu îl respinge din start. Întreabă dacă acel curs este recunoscut de Ministerul Educaţiei, care este durata lui, care este proporţia între teorie şi practică, cine îl organizează, cine îl predă. Şi, dacă informaţiile aflate te conving, dacă crezi că vei învăţa cu adevărat ceva ce te va ajuta pe viitor, înscrie-te. Fă un efort.

Investiţia în propria educaţie este cea mai bună. Poţi să rămâi din nou fără loc de muncă, poţi să rămâi fără bani, dar bagajul de cunoştinţe îl vei avea mereu la tine şi el te va ajuta să te descurci mai departe.

Caut şomer cu experienţă

Am început noul an la fel cum l-am încheiat pe celălalt. Adică şomer.

Ca orice român adevărat, nu puteam să pun punct lui 2017 fără să îmi cercetez horoscopul pe 2018. Şi nu orice horoscop, ci cel legat de bani. Printre altele, horoscopul îmi spune să nu mă las manipulat de rude, pentru că dispun de suficienţi bani proprii, cu care pot să fac orice vreau. Desigur, am râs.

Dar nu m-am lăsat.

Am citit horoscopul de la cap la coadă, cu toate zodiile. În general, sfaturile legate de job se referă la prudenţă. Ni se recomandă să avem grijă de locul nostru de muncă, pentru că dacă-l pierdem, vom regreta. În puţine cazuri este invocat curajul, iar într-unul singur i se spune clar nefericitului că va ajunge pe drumuri. Sunt cu sufletul alături de el.

Dar numai fraierii cred ce scriu astrologii. De câte ori am încercat să aflu câte ceva urmărind horoscopul, am rămas cu buzele umflate. “Realitatea din teren” nu corespundea. E o pierdere de vreme şi de energie. La câte dezamăgiri îmi oferă viaţa, de ce să-i dau ocazia pentru încă una, zilnică?
Eu sunt sigur că anul acesta o să-mi găsesc un loc de muncă. Chiar dacă angajările la stat sunt cu cântec, chiar dacă Guvernul se străduieşte să pună economia pe butuci. Chiar dacă antreprenorilor le tremură frunzele de la morcov, aşteptând să vadă cum îi vor afecta, concret, măsurile fiscale care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie.

Eu sunt un om optimist. De când sunt şomer, am făcut un curs de recalificare şi urmăresc zilnic anunţurile din presă. Primesc zilnic pe mail noi anunţuri. De obicei nu mi se potrivesc. Uneori, mai dau câte un telefon, mai trimit câte un CV. Până acum, fără rezultat.

Între timp, zilele trec. Trec şi săptămânile, şi lunile. Acum, uite, a trecut şi anul. M-am obişnuit cu gândul că nu am loc de muncă. Lucrez una-alta în gospodărie, nu stau degeaba, să mă gândesc la prostii. Am scăpat şi de depresie, slavă Domnului! Dacă aş avea bani, nu aş mai munci niciodată. Sentimentul de libertate e minunat. Niciodată nu am fost mai la curent cu ştirile. Niciodată nu am înjurat Parlamentul mai cu patos. Era greu, mă temeam să nu mă dea afară. Acum, viaţa mea îmi aparţine. Dacă nu m-ar bate nevastă-mea la cap în fiecare zi, spunându-mi că nu ne ajung banii, aş fi cel mai fericit.

Dar aşa, nu am ce face. Urmăresc anunţurile în continuare. Şi aştept să apară unul anume: “Caut şomer cu experienţă.”

locuri de munca disponibile în judeţul Maramureş

Găsiţi aici lista actualizată a posturilor disponibile în judeţul Maramureş, aşa cum a fost ea publicată de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Maramureş: http://www.maramures.anofm.ro/acte/anunturi/LMV.pdf .

Bilanțuri 2017 – rata șomajului în România

             Mai rămân zile numărate până la finalul anului 2017. În România acest an a fost unul deosebit prin complexitatea reformelor în justiție și sectorul economic.  De alta parte scena politică a fost aprigă iar forul – unul exuberant sau alteori revoltător. Anul 2017 a reușit să scoată în stradă, în lupta lor pentru democrație și justiție, un număr impresionat de protestatari. Proteste au fost organizate în toate orașele din țară încât numărul acestora a depășit  cotele istorice înregistrate în mișcările populare din 1989.  

         Deși către sfârșitul trimestrului trei al anului 2017, premierul Tudose a declarat cu mândrie rezultatele unei creșteri economice situată printre primele din Uniunea Europeană în condițiile în care economia statului este una bazată pe consum și mai puțin de producție, industrie sau investiții ample. Cu toate că România este parte a Uniunii Europene de aproape un deceniu, situația cetățenilor săi nu a cunoscut schimbări considerabile. Carențele preponderent sunt vizibile în infrastructura, educație, industrie.  

         Rata șomajului în rândul tinerilor în România a rămas neschimbată de la 16,80 la sută în iunie 2017,  la 16,80 la sută în mai 2017. În medie, rata a fost de 19,73 la sută din 1997 până în 2017, atingând un maxim de 24,80 la sută în aprilie 2014 și 15,30% în ianuarie 1998.

        Rata șomajului ajustată sezonier a fost de 4,9 la sută în luna octombrie a anului 2017, la fel și în luna noiembrie. A rămas cea mai scăzută rată a șomajului cea din aprilie, numărul șomerilor a crescut cu 9 mii la 451 mii. Rata șomajului pentru bărbați a crescut cu 0,1 puncte procentuale, până la 5,7%, iar cea pentru femei a rămas neschimbată la 3,8%. Un an mai devreme, rata șomajului a fost mai mare la 5,6%. Rata șomajului în România a fost în medie de 6,69% din 2004 până în 2017, ajungând la o valoare maximă de 8,60% în ianuarie 2004 și un nivel record de 4,80% în aprilie 2017.