sâmbătă, 14 iulie 2018

Câte ceva despre jobul ideal

Cum ar arăta jobul ideal pentru majoritatea oamenilor? Probabil, unul la care să prestezi o activitate care îţi face plăcere, să munceşti cât mai puţine ore pe zi, să ai colegi cu care să te înelegi bine şi şefi care să te trateze ca pe un prieten şi, desigur, să primeşti un salariu consistent (şi, dacă se poate, şi alte beneficii). Desigur, fiind o proiecţie ideală, acest job nu există. Şi nici nu poate să existe. Dacă toţi am începe de mâine să lucrăm doar două ore pe zi, cât să nu obosim, economia ar claca în foarte scurt timp, prin urmare nu ne-am mai putea primi salariile şi beneficiile obişnuite.

Totuşi, puţină visare e benefică. Anul trecut, timp de câteva luni, am fost şomeră. Dincolo de sentimentul de vinovăţie care m-a podidit, explicabil prin aceea că, adultă şi sănătoasă fiind, nu eram în stare să îmi câştig singură existenţa, perioada nu a fost rea deloc. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost că nu am avut timp să mă plictisesc. Dacă înainte, în vremea când aveam un job, mă plângeam mereu că nu îmi ajunge timpul, problema aceasta a rămas şi după ce mi-am pierdut jobul. Voiam să fac multe lucruri pentru propria dezvoltare personală şi mereu constatam că ziua era prea scurtă. Nu puteam citi, scrie şi învăţa atât cât mi-aş fi dorit.

M-am întrebat cum ar fi dacă întreaga societate ar fi formată din oameni care au un job ideal. Un job aşa cum l-am descris deja. Sunt curioasă câţi oameni şi-ar folosi timpul liber pentru propria dezvoltare. Câţi ar călători, câţi ar citi, câţi ar asculta muzică bună, câţi ar viziona filme de calitate, câţi ar învăţa o limbă străină, câţi şi-ar dedica timpul unor activităţi creative sau sportive. Şi câţi dintre ei ar prefera, din lene, din delăsare sau din lipsă de imaginaţie, să folosească acest timp preţios pentru activităţi care nu aduc niciun beneficiu propriei persoane, sau care sunt de-a dreptul distructive.

Şi, dacă tot am păşit în sfera imaginaţiei, să vă mai spun ceva. Cât timp am fost şomeră, mi-am dat seama că pentru mine nu există jobul ideal. Pentru că el ar presupune să îmi furnizeze un salariu şi, totodată, să dilate timpul pentru mine. Să facă ziua mai lungă, pentru ca să apuc să mă ocup de toate hobby-urile mele.
Sau, poate, totul nu e decât o problemă de organizare. Poate că eu nu ştiu să îmi împart timpul liber în mod eficient.

Oricum, cert e că puţini oameni au privilegiul să fie plătiţi făcând exclusiv ceea ce le place. Ei sunt excepţiile pe care le privim cu invidie.

Noi, ceilalţi, trebuie să învăţăm să ne gestionăm cât mai bine timpul liber, pentru a nu fi nevoiţi să renunţăm la hobby-urile noastre. Pentru că ele ne fac fericiţi, ne relaxează şi adevărul este că un om fericit şi odihnit este mai eficient la locul de muncă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu