La ce bun atâta efort, dacă sunt talentat?

Un obicei cam enervant al adulţilor este să îi întrebe mereu pe copii „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Și copilul, sâcâit așa mereu, se va tot gândi la viitorul lui, în loc să își vadă mai departe de joacă. În adolescență, frecvența acestor întrebări crește și mai mult, pe măsură ce tânărul este silit de sistemul educațional să aleagă între un drum sau altul.

Când eram foarte tânără, am constatat că îmi plăcea să fac doar două lucruri pe lumea asta: să citesc și să ascult muzică. M-am întebat dacă ar fi cineva dispus ca, atunci când o să cresc mare, să îmi ofere bani pentru a citi și a asculta muzică. Atunci nu am găsit răspunsul potrivit, și până la urmă am luat-o pe calea scrisului, o altă pasiune a mea. Sigur că aș fi putut să devin critic literar sau critic muzical, doar că atunci nu mi-a spus nimeni despre aceste posibilități. Și sigur că ambele meserii implică o muncă enormă, un bagaj de cunoștințe solid și eforturi zilnice de a te menține în pas cu mersul literaturii sau al muzicii contemporane. Alegând scrisul, nu mi-a fost mai ușor: deși pare că oricine poate să scrie, în fapt un scris de calitate, fie el în domeniul literaturii, fie în cel al jurnalismului, implică o mulțime de cunoștințe.

Cunosc tineri cu un real talent într-o direcție sau în alta, dar care nu sunt dispuși să muncească pentru a-și cultiva acel talent. Ei cred că simplul dar primit de la natură, de la mama și tata sau de la Dumnezeu, le va fi suficient pentru a reuși în viață. Nimic mai fals. Cunosc oameni maturi, foarte inteligenți și foarte talentați, dar care prin modul lor de viață și-au bătut joc de aceste daruri, ajungând niște ratați. Talentul trebuie dublat de muncă, trebuie cultivat cu pasiune, chiar dacă acest lucru presupune efort. În viață nu vei ajunge nicăieri fără efort și fără muncă.

Desigur, vor fi suișuri și coborâșuri, vei trece prin diferite stări, de la mulțumire la disperare, de la încredere în forțele proprii la dezamăgire și așa mai departe. Dar în cele mai negre momente, dacă te vei uita în urmă, vei vedea că ai evoluat, puțin câte puțin, și că ai ajuns departe, poate mai departe decât speraseși. Și atunci vei realiza că toate eforturile, toate renunțările, toate frustrările acumulate au meritat.