M-am întrebat adesea oare cum e mai bine pentru un tânăr student: să îşi ia un job în timpul facultăţii, sau nu? Ambele variante au avantaje şi dezavantaje.
Pe timpul facultăţii, cei mai mulţi studenţi din România sunt susţinuţi financiar de părinţi. În cazul unei familii cu venituri medii sau modeste, ajutorul financiar lunar primit de tânăr va fi unul care nu îi va ajunge pentru toate cheltuielile necesare. Mai ales că acestea nu se reduc la plata chiriei, a hranei şi a taxelor pentru facultate. Tinerii au nevoie de distracţie, iar asta presupune de multe ori un buget cât de cât. Aşadar, ei trebuie să aleagă: fie reduc distracţiile, fie îşi iau un job, pentru a-şi completa veniturile.
Când eram studentă, am vrut şi eu să-mi iau un job. Aş fi acceptat orice slujbă, de fapt m-am gândit să caut un post de femeie de serviciu. Nu m-ar fi deranjat, pentru că eu cred că orice muncă onestă este lăudabilă. E adevărat, însă, că în România persistă anumite prejudecăţi, iar muncile „de jos” şi cei care le prestează sunt priviţi cu dispreţ. Poate tocmai de aceea, părinţii mei nici nu au vrut să audă despre o astfel de variantă. Aşa că am renunţat la idee. În anul al treilea mi-am găsit un job în domeniul meu, ca ziaristă. Numai că programul de la serviciu m-a ţinut departe de multe cursuri şi seminarii. E adevărat că practica mi-a prins bine şi că am învăţat multe, dar pe de altă parte am pierdut din ceea ce aş fi deprins la facultate. Pentru mine, care niciodată nu mi-am dorit să rămân în sistemul de învăţământ, ci mi-am dorit să lucrez în presă, opţiunea a fost cea bună. Din lupta dintre teorie şi practică, a câştigat practica.
Dar chiar dacă jobul ales de către student nu este în domeniul lui de studiu, acesta îi poate completa experienţa de viaţă. Îl poate face să se descurce mai bine pe propriile picioare, să capete încredere în sine, să se cunoască mai bine, cu propriile calităţi şi defecte, să îşi dea seama mai repede ce doreşte cu adevărat să facă în viaţă şi ce nu. Totul are un preţ, însă, şi preţul este timpul. Timpul este limitat şi cel alocat studiului va fi, astfel, mai scurt decât până la momentul angajării. Cel mai probabil, şi timpul alocat distracţiilor se va reduce.
Aşa că nu există o soluţie universal valabilă. Fiecare trebuie să cântărească pentru sine argumentele pro şi contra unui job în timpul facultăţii. Desigur, axistă cazuri în care studentul nu are altă opţiune decât să se angajeze, atunci când sprijinul financiar de acasă este foarte redus sau egal cu zero.
luni, 10 septembrie 2018
sâmbătă, 8 septembrie 2018
Era roboţilor: Şapte joburi ciudate pe care oamenii le vor avea în viitor
În timp ce unele locuri de muncă sunt preluate de maşini şi inteligenţă artificială, altele sunt generate chiar de acestea. Grupul de consultanţă în business Cognizant prezice că în următorii 10-15 ani, 12% dintre joburile din Statele Unite, vor fi preluate de roboţi şi de sisteme automatizate, informează Business Insider.
Continuarea articolului, aici: http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/era-robotilor-sapte-joburi-ciudate-pe-care-oamenii-le-vor-avea-in-viitor-16833409
1. Investigator de date – Aceşti analişti profesionişti de date vor analiza informaţii adunat prin device-urile cuprinse în Internet of Things, pentru a genera către business-uri şi organizaţii, noi perspective cu privire la clienţi, după analizarea datelor. Această profesie nu este neapărat una nouă, încât companiile deja investesc timp şi bani în analizarea datelor pentru a oferi clienţilor cel mai personalizat produs. Dar investigatorii de date ai viitorului vor duce această analiză la alt nivel, sortând datele adunate de robotul „Alexa” de la Amazon, spre exemplu, pentru a găsi modalităţi mai bune de a servi clienţii.
2. Walker/Talker – Acest job este potrivit pentru un viitor în care, mulţumită biotehnologiei, oamenii vor trăi mai mult ca niciodată şi în care va exista un segment demografic foarte mare de populaţie îmbătrânită. Toţi aceşti oameni în vârstă vor avea nevoie de cineva cu care să vorbească, iar acest job va fi exact cum sună, angajaţi care se vor plimba în compania oamenilor bătrâni care au nevoie de companie şi îi vor asculta vorbind despre nepoţi şi zilele bune de demult.
3. Analist cyber-city – Pentru a întreţine toate cyber-city-urile care vor exista, informaţia digitală va trebui să „zboare” în mod eficient în jurul oraşelor. În oraşele viitorului, datele colectate de la milioane de senzori vor menţine în funcţiunile serviciile de tip smart-city. Oraşul, de asemenea, este „viu” şi colectează date biologice, date personale şi date legate de bunuri. Dacă un senzor din oraş care urmăreşte bioritmul maselor se defectează, un analist de cyber-city trebuie să fie acolo pentru a-l repara.
4. Constructor de realitate augumentată – Aceştia vor fi „pionieri”, exact precum Shakespeare în timpul său. Un astfel de constructor se va ocupa de modul cum generaţiile vor experimenta entertainementul în viitor. Artistul va fi responsabil pentru scrierea, creearea design-ului şi construcţia momentelor din realiatea augumentată pe care vor dori clienţii să le experimenteze.
5. Manager de dezvoltare pentru un business de inteligenţă artificială – Acest job este „singurul lucru pe care inteligenţa artificială nu îl va putea face în viitorul apropiat”, şi-anume să se vândă pe ea însăşi, scrie Cognizant. Această persoană va fi practic agentul de vânzări al unui business care se ocupă cu producţie, dezvoltare şi vânzare tehnologie de inteligenţă artificială.
6. Consilier de angajament în fitness – Din păcate, deja obezitatea este o problemă mare la nivel global. Fitbits şi alte device-uri care urmăresc activitatea ajută într-o anumită măsură, dar nu sunt atât de apropiate de client. Clienţii fitness-ului din viitor vor fi de acord să poarte device-uri care urmăresc activitatea, iar consilierii de angajament în fitness vor ţine oamenii motivaţi şi la curent cu starea lor de sănătate.
7. Tehnician de sănătate asistat de inteligenţă artificială – Această profesie va exista într-o lume în care, mulţumită inteligenţei artificiale, serviciile medicale sunt „valabile la scară largă şi disponibile tuturor la cerere”. Pacienţii nu vor merge la doctor. Aceşti tehnicieni se vor prezenta la domiciliu şi vor utiliza un software care rulează cu ajutorul inteligenţei artificiale pentru a da un diagnostic cât mai corect. Operaţiile vor face parte din fişa postului, fără a fi necesară o diplomă.
Continuarea articolului, aici: http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/era-robotilor-sapte-joburi-ciudate-pe-care-oamenii-le-vor-avea-in-viitor-16833409
1. Investigator de date – Aceşti analişti profesionişti de date vor analiza informaţii adunat prin device-urile cuprinse în Internet of Things, pentru a genera către business-uri şi organizaţii, noi perspective cu privire la clienţi, după analizarea datelor. Această profesie nu este neapărat una nouă, încât companiile deja investesc timp şi bani în analizarea datelor pentru a oferi clienţilor cel mai personalizat produs. Dar investigatorii de date ai viitorului vor duce această analiză la alt nivel, sortând datele adunate de robotul „Alexa” de la Amazon, spre exemplu, pentru a găsi modalităţi mai bune de a servi clienţii.
2. Walker/Talker – Acest job este potrivit pentru un viitor în care, mulţumită biotehnologiei, oamenii vor trăi mai mult ca niciodată şi în care va exista un segment demografic foarte mare de populaţie îmbătrânită. Toţi aceşti oameni în vârstă vor avea nevoie de cineva cu care să vorbească, iar acest job va fi exact cum sună, angajaţi care se vor plimba în compania oamenilor bătrâni care au nevoie de companie şi îi vor asculta vorbind despre nepoţi şi zilele bune de demult.
3. Analist cyber-city – Pentru a întreţine toate cyber-city-urile care vor exista, informaţia digitală va trebui să „zboare” în mod eficient în jurul oraşelor. În oraşele viitorului, datele colectate de la milioane de senzori vor menţine în funcţiunile serviciile de tip smart-city. Oraşul, de asemenea, este „viu” şi colectează date biologice, date personale şi date legate de bunuri. Dacă un senzor din oraş care urmăreşte bioritmul maselor se defectează, un analist de cyber-city trebuie să fie acolo pentru a-l repara.
4. Constructor de realitate augumentată – Aceştia vor fi „pionieri”, exact precum Shakespeare în timpul său. Un astfel de constructor se va ocupa de modul cum generaţiile vor experimenta entertainementul în viitor. Artistul va fi responsabil pentru scrierea, creearea design-ului şi construcţia momentelor din realiatea augumentată pe care vor dori clienţii să le experimenteze.
5. Manager de dezvoltare pentru un business de inteligenţă artificială – Acest job este „singurul lucru pe care inteligenţa artificială nu îl va putea face în viitorul apropiat”, şi-anume să se vândă pe ea însăşi, scrie Cognizant. Această persoană va fi practic agentul de vânzări al unui business care se ocupă cu producţie, dezvoltare şi vânzare tehnologie de inteligenţă artificială.
6. Consilier de angajament în fitness – Din păcate, deja obezitatea este o problemă mare la nivel global. Fitbits şi alte device-uri care urmăresc activitatea ajută într-o anumită măsură, dar nu sunt atât de apropiate de client. Clienţii fitness-ului din viitor vor fi de acord să poarte device-uri care urmăresc activitatea, iar consilierii de angajament în fitness vor ţine oamenii motivaţi şi la curent cu starea lor de sănătate.
7. Tehnician de sănătate asistat de inteligenţă artificială – Această profesie va exista într-o lume în care, mulţumită inteligenţei artificiale, serviciile medicale sunt „valabile la scară largă şi disponibile tuturor la cerere”. Pacienţii nu vor merge la doctor. Aceşti tehnicieni se vor prezenta la domiciliu şi vor utiliza un software care rulează cu ajutorul inteligenţei artificiale pentru a da un diagnostic cât mai corect. Operaţiile vor face parte din fişa postului, fără a fi necesară o diplomă.
joi, 6 septembrie 2018
Se caută angajaţi
În urmă cu câteva zile am dat peste o ştire îngrijorătoare, care arăta faptul că în România există un deficit de 1 milion de angajaţi (ştirea, aici: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/situatie-fara-precedent-deficit-de-1-milion-de-angajati-in-romania-983918 ). Este un semnal care ne pune pe gânduri, însă care nu ne surprinde, pentru că existau şi înainte informaţii despre scăderea numărului de angajaţi în ţara noastră.
Cauzele sunt reprezentate de migraţia forţei de muncă şi de declinul demografic. Exodul românilor către alte ţări, unde condiţiile de muncă sunt mai bune şi răsplata financiară de asemenea, este unul masiv. Suntem a doua ţară din lume în ceea ce priveşte numărul emigranţilor, după Siria (ţară aflată într-un război dur şi lung). Numărul românilor plecaţi este greu de estimat, dar cu siguranţă, dacă, teoretic, aceşti oameni s-ar întoarce în ţară, situaţia locurilor de muncă rămase neocupate s-ar rezolva sau măcar s-ar ameliora semnificativ.
Deocamdată, însă, nu se pune problema de aşa ceva. Cei mai mulţi români emigraţi nu se gândesc să se întoarcă în ţară, pentru că aici situaţia politică şi economică involuează, nu evoluează. Între timp, autorităţile române se laudă cu nivelul scăzut al şomajului. Acesta, însă, nu este un semn de sănătate a pieţei forţei de muncă şi a economiei, ci un semn că şomerii noştri au trecut graniţa, înspre zări mai bune.
Agenţii economici se află în dificultate. Ei se văd în situaţia de a nu avea pe cine să angajeze şi, astfel, la un moment dat, activitatea lor să fie blocată. De asemenea, apare problema calităţii angajaţilor: dacă nu ai de unde alege, cum să găseşti un candidat potrivit, suficient de pregătit pentru postul pe care îl oferi? Deunăzi am citit pe Facebook un anunţ: “Purtaţi-vă frumos cu angajaţii noştri! Sunt mai greu de găsit decât clienţii.” Desigur, era o glumă, dar una care făcea referire la o situaţie cât se poate de reală.
Se constată, de asemenea, că, în grupa de vârstă 15-34 de ani, există peste 2 milioane de tineri angajaţi şi cam tot atâţia tineri inactivi. Numărul tinerilor inactivi este foarte mare şi se pune problema de ce aceştia întârzie să se integreze pe piaţa forţei de muncă. Poate că studiile pe care le-au urmat nu se potrivesc cu cererea de pe piaţa muncii. Sau poate că nu doresc să lucreze pentru salariul minim pe economie. Sau poate că nu doresc să lucreze ore suplimentare. Oricum, se ştie că tinerii sunt mult mai pretenţioşi în privinţa job-ului decât oamenii din generaţiile mai în vârstă, chiar dacă ei nu au întotdeauna o bază pentru pretenţiile lor. Cu alte cuvinte, chiar dacă pregătirea lor nu este pe măsura pretenţiilor pe care le au.
Oricum, dacă această situaţie se prelungeşte, sau dacă ea se agravează, singura soluţie a angajatorilor români va fi să aducă forţă de muncă din străinătate. Iar acest lucru, care, de altfel, se întâmplă şi la case mai mari, ar putea să schimbe structura etnică şi relaţiile din societate, ba chiar şi să radicalizeze discursul anumitor oameni politici.
Cauzele sunt reprezentate de migraţia forţei de muncă şi de declinul demografic. Exodul românilor către alte ţări, unde condiţiile de muncă sunt mai bune şi răsplata financiară de asemenea, este unul masiv. Suntem a doua ţară din lume în ceea ce priveşte numărul emigranţilor, după Siria (ţară aflată într-un război dur şi lung). Numărul românilor plecaţi este greu de estimat, dar cu siguranţă, dacă, teoretic, aceşti oameni s-ar întoarce în ţară, situaţia locurilor de muncă rămase neocupate s-ar rezolva sau măcar s-ar ameliora semnificativ.
Deocamdată, însă, nu se pune problema de aşa ceva. Cei mai mulţi români emigraţi nu se gândesc să se întoarcă în ţară, pentru că aici situaţia politică şi economică involuează, nu evoluează. Între timp, autorităţile române se laudă cu nivelul scăzut al şomajului. Acesta, însă, nu este un semn de sănătate a pieţei forţei de muncă şi a economiei, ci un semn că şomerii noştri au trecut graniţa, înspre zări mai bune.
Agenţii economici se află în dificultate. Ei se văd în situaţia de a nu avea pe cine să angajeze şi, astfel, la un moment dat, activitatea lor să fie blocată. De asemenea, apare problema calităţii angajaţilor: dacă nu ai de unde alege, cum să găseşti un candidat potrivit, suficient de pregătit pentru postul pe care îl oferi? Deunăzi am citit pe Facebook un anunţ: “Purtaţi-vă frumos cu angajaţii noştri! Sunt mai greu de găsit decât clienţii.” Desigur, era o glumă, dar una care făcea referire la o situaţie cât se poate de reală.
Se constată, de asemenea, că, în grupa de vârstă 15-34 de ani, există peste 2 milioane de tineri angajaţi şi cam tot atâţia tineri inactivi. Numărul tinerilor inactivi este foarte mare şi se pune problema de ce aceştia întârzie să se integreze pe piaţa forţei de muncă. Poate că studiile pe care le-au urmat nu se potrivesc cu cererea de pe piaţa muncii. Sau poate că nu doresc să lucreze pentru salariul minim pe economie. Sau poate că nu doresc să lucreze ore suplimentare. Oricum, se ştie că tinerii sunt mult mai pretenţioşi în privinţa job-ului decât oamenii din generaţiile mai în vârstă, chiar dacă ei nu au întotdeauna o bază pentru pretenţiile lor. Cu alte cuvinte, chiar dacă pregătirea lor nu este pe măsura pretenţiilor pe care le au.
Oricum, dacă această situaţie se prelungeşte, sau dacă ea se agravează, singura soluţie a angajatorilor români va fi să aducă forţă de muncă din străinătate. Iar acest lucru, care, de altfel, se întâmplă şi la case mai mari, ar putea să schimbe structura etnică şi relaţiile din societate, ba chiar şi să radicalizeze discursul anumitor oameni politici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)