Perioada de şomaj nu ar trebui să fie una în care să nu faci altceva decât să îţi plângi de milă, să te gândeşti la cât de nedreaptă este lumea şi să inventezi blesteme pentru şeful tău care te-a disponibilizat. Din contră, ar trebui să te foloseşti de acest răgaz pentru a te specializa într-un alt domeniu, cu o mai mare căutare în această perioadă pe piaţa muncii, şi, de preferinţă, unul care să te atragă. E foarte important ca noua ocupaţie pentru care te pregăteşti să te pasioneze, pentru că îţi vei petrece ani buni din viaţă făcând zi de zi aceste lucruri, şi nimic nu e mai deprimant decât să prestezi o muncă pe care o deteşti.
Statul român asigură o serie de facilităţi pentru şomeri, printre care se numără cursuri de iniţiere, calificare sau recalificare şi perfecţionare, toate gratuite. Există o listă lungă de cursuri pe care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agenţiile sale judeţene, le pot organiza. Cel puţin teoretic, ele se organizează în funcţie de cererea de pe piaţa muncii. Conform datelor oficiale postate pe site-urile acestor agenţii, se organizează atât cursuri de nivel mediu (bucătar, ospătar, dulgher-tâmplar-parchetar, lucrător în cultura plantelor, zidar-pietrar-tencuitor, baby sitter, lucrător în structuri pentru construcţii, patiser, frizer-manichiurist, coafor, confecţioneri circuite imprimate, agent pază şi ordine, operator calculator), dar şi de nivel avansat (administrator pensiune turistică, cosmetician, designer pagini Web), oferind şi consultanţă în domenii precum economia. Durata instruirii poate fi de cel mult nouă luni şi, suntem asiguraţi, cheltuielile cu personalul didactic şi administrativ, chiriile pentru spaţiile în care se desfăşoară cursurile şi costurile materialelor consumabile folosite la cursuri sunt plătite de stat.
Dar trăim în România şi puţin realism nu ne strică. Evident că nu am încercat să urmez toate cursurile pe care le-am enumerat, ca să pot spune că am verificat pe pielea mea felul în care sunt ele organizate. Este foarte posibil ca multe dintre ele să fie cu adevărat bine organizate şi folositoare. Dar sunt şi excepţii. Ştiu un caz al unei tinere şomere care şi-a dorit să urmeze un curs gratuit de cofetar.
Cursul ar fi trebuit să înceapă în fiecare zi la ora 9, dar profesoara venea, de obicei, pe la ora 11, timp în care şomerii aşteptau. Cursanţilor li se spunea să aducă ingredientele necesare de acasă, şi totuşi nu erau lăsaţi să practice, pentru a nu strica ingredientele. Cursul se desfăşura astfel: profesoara pregătea produsul, iar cursanţii priveau. Uneori, însă, li se cerea chiar să pregătească o omletă… pentru şeful.
Dacă eşti şomer, încearcă să urmezi un curs gratuit. Este dreptul tău. S-ar putea să îţi prindă bine. În cel mai rău caz, rişti să pierzi vreo două luni din viaţă. Dar, dacă găseşti undeva un curs care se plăteşte, într-un domeniu care te interesează, încearcă să afli câte ceva despre el. Nu îl respinge din start. Întreabă dacă acel curs este recunoscut de Ministerul Educaţiei, care este durata lui, care este proporţia între teorie şi practică, cine îl organizează, cine îl predă. Şi, dacă informaţiile aflate te conving, dacă crezi că vei învăţa cu adevărat ceva ce te va ajuta pe viitor, înscrie-te. Fă un efort.
Investiţia în propria educaţie este cea mai bună. Poţi să rămâi din nou fără loc de muncă, poţi să rămâi fără bani, dar bagajul de cunoştinţe îl vei avea mereu la tine şi el te va ajuta să te descurci mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu