Joburi pentru fiecare. Trei cazuri reale

Ieri am fost la piaţă. O bătrânică sfioasă vindea ardei graşi. Erau mici, aşa cum aveam noi nevoie pentru a-i umple cu orez şi carne. Bătrânica ne-a dezvăluit un secret: cu o zi în urmă cumpăraseră de la ea nişte tineri. Doriseră ardei graşi roşii, pentru umplut. Bătrânica se mira foarte tare că se pot face ardei umpluţi, folosind ardei roşii. I-am spus că şi noi procedăm la fel, pentru că ardeii roşii sunt mai dulci decât cei galbeni. Ea nu ştia asta, deşi toată viaţa se ocupase de legumicultură. Ne-am înduioşat.
În centrul oraşului, lângă nişte magazine, întâlnesc adesea o altă bătrânică. Are flori de vânzare, nu din acelea cum se găsesc la florării, ci flori din grădina proprie, cu care obişnuia şi bunica să îşi înfrumuseţeze casa. Stă pe nişte trepte şi face buchete. Le vinde pe bani mărunţi. Iarna, are coşuri cu buchete de imortele, crenguţe de brad şi scai, plante care rezistă la frig. Nu-i e uşor, trebuie să stea tot timpul cu ochii în patru, pentru că poliţia o alungă adesea. Ştiu oameni care cumpără constant de la ea, nu pentru că le-ar trebui neapărat flori, ci mai mult din milă.

Tot undeva aproape de centru, un tânăr vinde ziare. Nu la tarabă, ci în mijlocul carosabilului, printre maşini. S-a născut cu un uşor handicap mintal, însă se descurcă. La sfârşitul zilei de muncă, merge acasă, şi mama lui îi numără banii. Apoi îi duce la ziar. Tânărul munceşte cinstit, este apreciat pentru eforturile lui şi, chiar dacă uneori mai face greşeli, este iertat şi încurajat.

Aceşti oameni muncesc. În condiţii foarte grele, cu o stare a sănătăţii deloc încurajatoare, aceşti oameni muncesc. Ei nu aşteaptă ajutoare sociale, nu aşteaptă ulei şi făină de la partid, nu fură, nu înşală.

Mi-ar plăcea ca în România să fie mai mulţi oameni ca ei. Mai mulţi oameni care să nu renunţe atunci când dau de greu. Care să nu refuze un job doar pentru că el presupune efort, atunci când banii de şomaj vin oricum. Mi-ar plăcea ca cele două bătrâne şi tânărul cu handicap să fie mai vizibili. Să fie văzuţi de politicieni. Să fie ajutaţi, ei şi alţii ca ei.

Sunt sigură că printre cei care primesc ajutoare sociale sunt mulţi oameni care nu pot munci. Care suferă de diverse boli, de depresie, de alcoolism. Şi care trebuie ajutaţi, mai bine decât reuşeşte statul român să o facă la ora actuală.

Dar, gândindu-ne la cele trei cazuri, noi, cei care putem munci, nu mai avem nicio scuză.