Se apropie Crăciunul și, odată cu el, ne cuprinde panica. Pentru că frumusețea sărbătorilor e, de obicei, asociată cu cheltuielile mari. Avem nevoie de bani pentru cadouri, cu atât mai mult dacă avem copii, avem nevoie de bani pentru meniul de sărbători, pentru brad, pentru haine și pantofi noi, eventual pentru petrecerea de Revelion și chiar pentru o călătorie, dacă ne dorim ca Anul Nou să nu ne prindă în localitatea unde trăim. Renunțarea la oricare dintre aceste plăceri ne-ar face nefericiți și adevărul este că ne-ar strica sărbătorile.
Așa că avem nevoie de bani în plus. Deci va trebui să muncim în plus, pe lângă jobul nostru obișnuit. De obicei, în astfel de situații ne salvează talentul. O persoană pricepută la IT poate să configureze pagini web sau să tehnoredacteze cărți, spre exemplu. O persoană care știe să coasă la mașină poate obține niște bănuți din această activitate. O persoană cu simț artistic poate confecționa ornamente de sărbători. Important e ca investiția să fie minimă și câștigul rapid. De preferat, să se poată lucra de acasă. Pentru aceasta, se va apela la orice mijloc de publicitate posibil, de la profilul personal de Facebook la anunțurile lipite în scările blocurilor.
În general, în această perioadă, e destul de greu de găsit forță de muncă. Firmele sunt mult mai dispuse să facă angajări. Pentru cineva dispus să muncească din greu pentru câțiva bani în plus nu ar fi dificil de găsit un loc de muncă.
Nu e recomandabil, însă, să vă întindeți mai mult decât vă e plapuma. Altfel spus, nu intrați în datorii de dragul de a avea sărbători bogate. E riscant și va trebui să munciți foarte mult pentru a le acoperi. Mai bine gândiți-vă că cei din jur vă apreciază pentru ceea ce sunteți, nu pentru darurile pe care le faceți, sau nu pentru valoarea lor financiară. Un dar simbolic poate avea la fel de mult impact, dacă este dăruit cu dragoste.
Pe de altă parte, de sărbători românii au mereu tendința de a face prea multe cumpărături. Își umplu căruciorul de cumpărături cu mâncare, de parcă ar veni sfârșitul lumii. Și după câteva zile, mare parte din produsele cumpărate ajung în coșul de gunoi. Nu e mai înțelept să cumpărăm doar atât cât avem nevoie? Sărbătorile nu ar fi mai puțin frumoase și, în plus, am rămâne cu niște bănuți în buzunar.
De multe ori, tot ce ne dorim de sărbători este să petrecem mai mult timp împreună cu cei dragi. Să simțim cum ne înconjoară dragostea lor. Să râdem împreună. Să gătim împreună, să împachetăm cadouri împreună, să ieșim împreună în oraș. Peste un an, probabil vom fi uitat ce daruri am primit, da aceste momente ne vor rămâne cu siguranță în memorie.
Oportunitati de angajare, joburi, locuri de munca pentru baimareni si maramureseni. Locuri de munca in Baia Mare si Maramures
Se afișează postările cu eticheta munca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta munca. Afișați toate postările
sâmbătă, 5 ianuarie 2019
vineri, 5 octombrie 2018
Ce înseamnă “nu pot”?
Când ne alegem pentru prima oară o meserie sau o profesie, ne gândim că o facem pentru toată viaţa. Parcursul nostru şcolar este determinat de alegerea noastră. Chiar şi când optăm pentru un loc de muncă, credem, poate, că vom ieşi la pensie tot de acolo.
La noi, de multe ori, oamenii trecuţi de prima tinereţe devin reticenţi în a-şi schimba meseria, sau chiar locul de muncă. “Nu pot”, “e greu”, “nu voi face faţă” – sunt cuvinte pe care angajatorii le aud adesea de la cei care se prezintă la interviuri cu aşteptări prea mari. Grea e orice meserie, nicăieri banii nu curg de la robinet. Pe de altă parte, e firesc ca orice schimbare să producă stres şi să ceară efort. Dar, până la urmă, asta e viaţa – o continuă suită de schimbări.
Ce e de preferat: să fii şomer, cu o idemnizaţie de câteva sute de lei, care oricum nu îţi ajung pentru a trăi şi care se oferă de către stat pe o perioadă limitată? Sau să începi să munceşti, cu curaj, cu atenţie, cu conştientizarea faptului că vei face greşeli, că vei avea multe de învăţat, dar că, în final, vei deprinde noi abilităţi?
Învăţarea nu se face până la 18 ani, când absolvim liceul. Nici până la 22, când absolvim facultatea şi masterul. Învăţarea trebuie să aibă loc pe tot parcursul vieţii, pentru că creierul nostru are această capacitate. În plus, scăpăm astfel de rutină, de plictiseală, de plafonare, de toate aceste lucruri care fac rău calităţii muncii noastre, creativităţii noastre şi propriei stări de bine.
Până la urmă, principalul hop peste care trebuie să trecem este să ne învingem temerile şi obişnuinţele. Să devenim deschişi la nou, la ceea ce ne oferă viaţa. Mai ales într-un secol în care tehnologiile se schimbă cu repeziciune, în care dispar şi apar noi meserii, în care oameni şi roboţi lucrează laolaltă, nu e loc de plafonare. Mintea noastră trebuie să fie într-o permaentă alertă, şi gata să absoarbă, ca un burete, informaţii şi deprinderi noi.
luni, 6 august 2018
Siguranţa zilei de mâine depinde de economiile de azi
Doar o treime dintre români obişnuiesc să economisească bani, arată un studiu relativ recent efectuat de ING International (sursa, aici: https://www.digi24.ro/stiri/economie/de-ce-nu-economisesc-romanii-bani-879763). Un asemenea procent ne situează la coada Europei şi demonstrează două lucruri: lipsa unei culturi financiare, pe de o parte, şi existenţa unor venituri prea mici, pe de alta.
De curând, un tânăr de 19 ani mi-a mărturisit că vrea să plece în Occident, să lucreze pe şantier, împreună cu tatăl lui. Ştie că îi va fi greu, dar speră că, la finalul contractului de trei ani, va reuşi să îşi cumpere un apartament. Asta înseamnă că, dacă totul va merge bine, la 22 de ani el va fi proprietarul – fără datorii – al unui apartament în Baia Mare. Alţi tineri, mult mai şcoliţi decât el, se gândesc la un asemenea pas doar pe la 30 de ani, iau un credit pe care îl achită tot în vreo 30 de ani, şi ajung să aibă apartamentul şi să scape de datorii pe la 60. Interesant, nu?
Nivelul de trai al unei populaţii se măsoară şi în funcţie de economiile pe care aceasta reuşeşte să le facă. Specialiştii recomandă să punem de o parte, lunar, măcar 10 % din ceea ce câştigăm. Aceşti bani nu ar trebui, desigur, să fie puşi la ciorap, ci depuşi într-un cont de economii sau investiţi.
În România, o mare parte a populaţiei consideră că aşa ceva este imposibil. Veniturile mici fac ca banii să ajungă cu greu de la un salariu la altul. Cei mai mulţi bani sunt cheltuiţi pentru mâncare, iar cei în vârstă îi folosesc pentru medicamente. Chiar dacă ştiu că ar trebui să economisească pentru situaţii neprevăzute, mulţi români nu reuşesc să facă acest lucru. Iar asta îi face vulnerabili.
“Banii albi pentru zile negre”, cum le spuneau bunicii noştri, sunt o necesitate. Nu ştii niciodată când apare o problemă de sănătate în familie, spre exemplu. Sau când ţi se strică telefonul mobil ori maşina de spălat. Sau când furtuna îţi deteriorează acoperişul. Într-o lume ideală, banii câştigaţi lunar ar trebui să ne ajungă şi pentru mici economii, nu doar pentru supravieţuire.
Un mod de a economisi este şi pensia privată facultativă, doar că scandalurile din ultimele luni din jurul pensiilor au scăzut încrederea populaţiei în sistem.
Un lucru e sigur: fără economii, siguranţa zilei de mâine este o expresie goală de conţinut.
De curând, un tânăr de 19 ani mi-a mărturisit că vrea să plece în Occident, să lucreze pe şantier, împreună cu tatăl lui. Ştie că îi va fi greu, dar speră că, la finalul contractului de trei ani, va reuşi să îşi cumpere un apartament. Asta înseamnă că, dacă totul va merge bine, la 22 de ani el va fi proprietarul – fără datorii – al unui apartament în Baia Mare. Alţi tineri, mult mai şcoliţi decât el, se gândesc la un asemenea pas doar pe la 30 de ani, iau un credit pe care îl achită tot în vreo 30 de ani, şi ajung să aibă apartamentul şi să scape de datorii pe la 60. Interesant, nu?
Nivelul de trai al unei populaţii se măsoară şi în funcţie de economiile pe care aceasta reuşeşte să le facă. Specialiştii recomandă să punem de o parte, lunar, măcar 10 % din ceea ce câştigăm. Aceşti bani nu ar trebui, desigur, să fie puşi la ciorap, ci depuşi într-un cont de economii sau investiţi.
În România, o mare parte a populaţiei consideră că aşa ceva este imposibil. Veniturile mici fac ca banii să ajungă cu greu de la un salariu la altul. Cei mai mulţi bani sunt cheltuiţi pentru mâncare, iar cei în vârstă îi folosesc pentru medicamente. Chiar dacă ştiu că ar trebui să economisească pentru situaţii neprevăzute, mulţi români nu reuşesc să facă acest lucru. Iar asta îi face vulnerabili.
“Banii albi pentru zile negre”, cum le spuneau bunicii noştri, sunt o necesitate. Nu ştii niciodată când apare o problemă de sănătate în familie, spre exemplu. Sau când ţi se strică telefonul mobil ori maşina de spălat. Sau când furtuna îţi deteriorează acoperişul. Într-o lume ideală, banii câştigaţi lunar ar trebui să ne ajungă şi pentru mici economii, nu doar pentru supravieţuire.
Un mod de a economisi este şi pensia privată facultativă, doar că scandalurile din ultimele luni din jurul pensiilor au scăzut încrederea populaţiei în sistem.
Un lucru e sigur: fără economii, siguranţa zilei de mâine este o expresie goală de conţinut.
duminică, 4 martie 2018
Locuri de munca disponibile in institutii publice din Maramures
Locuri de muncă în sistemul bugetar din Maramureș . Se caută administrator public, consilieri, șef birou, funcții contractuale. Anunturile oficiale le gasiti pe www.Posturi.Gov.ro
La nivelul județului Maramureș s-au scos la concurs, în ultimele zile, posturi contractuale în sistemul bugetar,:
Administrator public -Primăria Oraşului Cavnic
Șofer I (2 posturi) -Serviciul Public Ambient Urban Baia Mare
Consilier superior -Primăria Comuna Săcălăşeni
Funcții contractuale (6 posturi) -Serviciul Public de Gospodărie Urbană Sighetu Marmaţiei
Șef serviciu -Consiliul Judeţean Maramureş
Maistru -Primăria Oraşului Baia Sprie, Judeţul Maramureș
Funcții contractuale (6 posturi) -Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei
Șef birou -Municipiul Sighetu Marmaţiei
Inspector principal -Primăria Municipiului Baia Mare
Cei interesați se pot adresa angajatorilor pentru a primi informații în acest sens.
miercuri, 21 februarie 2018
Ziua cea mare
Şi iată că a sosit şi ziua aceea. După atâta aşteptare, aproape că nu mai sperai să se întâmple. Aproape că renunţaseşi. Începuseşi să nu mai crezi încurajările cunoscuţilor, acel veşnic „Lasă, că o să fie bine!”, însoţit de un zâmbet fals, acea privire care încerca în zadar să îşi ascundă severitatea, atunci când recunoşteai că încă nu ţi-ai găsit de lucru. Îţi spuneau: “Va veni şi vremea ta!” şi te băteau uşor pe umăr, dar priveau asfaltul, căci nu aveau curaj să se uite în ochii tăi. Ochii tăi disperaţi după o promisiune. Ochii tăi avizi de certitudini.
Şi iată că azi s-a întîmplat. L-ai văzut, l-ai citit de două ori, de la cap la coadă, să te asiguri că e real. I-ai pipăit hârtia fină, i-ai admirat ştampila. Şi l-ai încununat cu cea mai frumoasă semnătură pe care ai scris-o vreodată. Semnătura de pe contractul tău de muncă.
De azi, eşti altcineva. De azi, eşti om ca toţi oamenii. Ai un loc de muncă, ai un salariu, ai demnitate. Poţi să ridici vocea, te poţi face auzit. Poţi spune, cu curaj, „eu exist”. Poţi să te uiţi în ochii membrilor familiei tale, poţi să mergi cu ei la supermarket şi să iei nonşalant de pe raft berea sau ciocolata dorite. Poţi chiar să cumperi daruri şi să le oferi cu bucuria pe care ţi-o aduce generozitatea. Poţi povesti seara, la cină, întâmplări de la locul de muncă şi poţi să-i critici pe leneşi. Poţi să fii la fel ca toţi ceilalţi.
Şi totuşi, azi tremuri. Îi duci sarcinile la capăt temător. În sinea ta, te întrebi dacă nu ai ruginit. Dacă lunga perioadă în care ai fost şomer nu te-a făcut mai neîndemânatic, mai puţin agil, mai puţin isteţ. Te întrebi dacă vei face faţă. Dacă noul şef va fi mulţumit de tine. Dacă nu va regreta ziua de azi. Dacă, la sfârşitul zilei, te va bate pe spate şi-ţi va spune, simplu: „Bine, băiete.”
La noapte nu vei dormi. Ca înaintea morţii, îţi vor trece prin faţa ochilor ultimele luni. Zilele lungi, petrecute în faţa televizorului, după-amiezele în care îţi întâmpinai soţia, când sosea de la serviciu ruptă de oboseală, şi când îţi vărsai frustrările asupra copiilor veniţi de la şcoală. Zilele în care te simţeai neputincios şi inutil, o zdreanţă în plus pe lumea aceasta, un rebut care nu îşi găseşte locul. Zilele în care te întrebai de ce soţia ta nu divorţează, de ce nu te dă afară din casă, de ce te mai suportă cu toţii şi se străduiesc să se poarte ca şi cum totul ar fi normal. Zilele în care simţeai că înnebuneşti de disperare.
Azi ai semnat contractul. Şi, oricât de greu ar trece nopatea aceasta, mâine va fi o nouă zi. O zi pe care o vei petrece la noul loc de muncă.
Şi iată că azi s-a întîmplat. L-ai văzut, l-ai citit de două ori, de la cap la coadă, să te asiguri că e real. I-ai pipăit hârtia fină, i-ai admirat ştampila. Şi l-ai încununat cu cea mai frumoasă semnătură pe care ai scris-o vreodată. Semnătura de pe contractul tău de muncă.
De azi, eşti altcineva. De azi, eşti om ca toţi oamenii. Ai un loc de muncă, ai un salariu, ai demnitate. Poţi să ridici vocea, te poţi face auzit. Poţi spune, cu curaj, „eu exist”. Poţi să te uiţi în ochii membrilor familiei tale, poţi să mergi cu ei la supermarket şi să iei nonşalant de pe raft berea sau ciocolata dorite. Poţi chiar să cumperi daruri şi să le oferi cu bucuria pe care ţi-o aduce generozitatea. Poţi povesti seara, la cină, întâmplări de la locul de muncă şi poţi să-i critici pe leneşi. Poţi să fii la fel ca toţi ceilalţi.
Şi totuşi, azi tremuri. Îi duci sarcinile la capăt temător. În sinea ta, te întrebi dacă nu ai ruginit. Dacă lunga perioadă în care ai fost şomer nu te-a făcut mai neîndemânatic, mai puţin agil, mai puţin isteţ. Te întrebi dacă vei face faţă. Dacă noul şef va fi mulţumit de tine. Dacă nu va regreta ziua de azi. Dacă, la sfârşitul zilei, te va bate pe spate şi-ţi va spune, simplu: „Bine, băiete.”
La noapte nu vei dormi. Ca înaintea morţii, îţi vor trece prin faţa ochilor ultimele luni. Zilele lungi, petrecute în faţa televizorului, după-amiezele în care îţi întâmpinai soţia, când sosea de la serviciu ruptă de oboseală, şi când îţi vărsai frustrările asupra copiilor veniţi de la şcoală. Zilele în care te simţeai neputincios şi inutil, o zdreanţă în plus pe lumea aceasta, un rebut care nu îşi găseşte locul. Zilele în care te întrebai de ce soţia ta nu divorţează, de ce nu te dă afară din casă, de ce te mai suportă cu toţii şi se străduiesc să se poarte ca şi cum totul ar fi normal. Zilele în care simţeai că înnebuneşti de disperare.
Azi ai semnat contractul. Şi, oricât de greu ar trece nopatea aceasta, mâine va fi o nouă zi. O zi pe care o vei petrece la noul loc de muncă.
vineri, 5 ianuarie 2018
Uneori e bine să te opreşti din lucru
Anul trecut, prin septembrie, îi spuneam unui prieten că mi-ar plăcea foarte mult să nu mai trebuiască să muncesc pentru a mă întreţine. El e scriitor, eu cochetez cu scrisul şi ne-ar plăcea amândurora ca în România să se poată trăi din scris, la fel cum se întâmplă în alte ţări. Şi mă refer aici la a scrie ficţiune, şi nu articole de presă sau reclame.
După mai puţin de un an, am rămas fără loc de muncă. Nu a fost vina mea, avusesem un contract pe durată determinată. Găsirea unui nou loc de muncă a durat mai mult decât aş fi crezut, mai ales pentru că nu am fost dispusă să accept orice ofertă. Decât să fiu nevoită să fac compromisuri în domeniul meu, prefer să o iau de la capăt într-un alt domeniu.
În perioada asta, adică în ultimele mai bine de patru luni, credeam că voi avea o grămadă de timp liber. Sunt o persoană activă, care nu se plictiseşte niciodată, pentru că îşi găseşte mereu ceva de făcut. În general, prefer activităţile care mă fac să mă dezvolt, cum ar fi scrisul sau cititul.
Până la urmă, m-am înscris la un curs de utilizare a computerului. E un curs pentru începători şi nu e organizat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, deşi cele organizate de această instituţie sunt gratuite pentru şomeri. Am preferat, însă, un curs care mi-a fost recomandat, chiar dacă trebuia plătit. Şi nu regret. Acesta durează şapte săptămâni (cu două şedinţe pe săptămână, a câte 4 ore), este un curs pentru începători, şi este axat mai mult pe partea practică a utilizării computerului (deşi nu lipsesc nici noţiunile teoretice). Este structurat pe mai multe etape, cum ar fi sistemul de operare Windows, aplicaţiile Word, Excel şi Internet. Ca bonus, am fost introduşi şi în “misterele” aplicaţiei PowerPoint. Ne-am simţit cu toţii bine la curs, întrucât doamna profesoară a avut grijă să menţină un echilibru în ceea ce ne preda, astfel ca cei aflaţi chiar la început să nu se simtă depăşiţi, iar cei care au mai lucrat cu calculatorul să nu se plictisească. Cursul se încheie cu un examen care îmbină partea teoretică cu cea practică, în urma căruia vom obţine câte o diplomă recunoscută de Ministerul Muncii.
Pe lângă curs, însă, am primit ajutor pentru a învăţa în plus. Astfel, am reuşit să îmi susţin primele două examene ECDL (European Computer Driving Licence, certificat european). Certificatul ECDL, nivelul de bază, se obţine după susţinerea a patru examene: Utilizarea computerului (teorie şi Windows), Editare text (Word), Calcul tabelar (Excel) şi Internet. Certificatul le este foarte util celor care doresc să se angajeze în administraţia publică, dar, dincolo de actul propriu-zis, competenţele dobândite te fac să te simţi mult mai în largul tău atunci când lucrezi la computer. Foarte mulţi liceeni dau aceste examene, deoarece un certificat ECDL suplineşte proba de competenţe digitale de la Bacalaureat, iar, în plus, poate fi menţionat în CV.
Până la urmă, visul de a nu lucra pentru a putea scrie mai mult nu mi s-a împlinit. În ultimul timp, prinsă cu învăţatul, am scris foarte puţin. Dar mă mulţumesc că toată perioada aceasta de şomaj nu a fost timp pierdut. La urma urmei, câteodată e bine să te opreşti din muncit, pentru a te dezvolta.
După mai puţin de un an, am rămas fără loc de muncă. Nu a fost vina mea, avusesem un contract pe durată determinată. Găsirea unui nou loc de muncă a durat mai mult decât aş fi crezut, mai ales pentru că nu am fost dispusă să accept orice ofertă. Decât să fiu nevoită să fac compromisuri în domeniul meu, prefer să o iau de la capăt într-un alt domeniu.
În perioada asta, adică în ultimele mai bine de patru luni, credeam că voi avea o grămadă de timp liber. Sunt o persoană activă, care nu se plictiseşte niciodată, pentru că îşi găseşte mereu ceva de făcut. În general, prefer activităţile care mă fac să mă dezvolt, cum ar fi scrisul sau cititul.
Până la urmă, m-am înscris la un curs de utilizare a computerului. E un curs pentru începători şi nu e organizat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, deşi cele organizate de această instituţie sunt gratuite pentru şomeri. Am preferat, însă, un curs care mi-a fost recomandat, chiar dacă trebuia plătit. Şi nu regret. Acesta durează şapte săptămâni (cu două şedinţe pe săptămână, a câte 4 ore), este un curs pentru începători, şi este axat mai mult pe partea practică a utilizării computerului (deşi nu lipsesc nici noţiunile teoretice). Este structurat pe mai multe etape, cum ar fi sistemul de operare Windows, aplicaţiile Word, Excel şi Internet. Ca bonus, am fost introduşi şi în “misterele” aplicaţiei PowerPoint. Ne-am simţit cu toţii bine la curs, întrucât doamna profesoară a avut grijă să menţină un echilibru în ceea ce ne preda, astfel ca cei aflaţi chiar la început să nu se simtă depăşiţi, iar cei care au mai lucrat cu calculatorul să nu se plictisească. Cursul se încheie cu un examen care îmbină partea teoretică cu cea practică, în urma căruia vom obţine câte o diplomă recunoscută de Ministerul Muncii.
Pe lângă curs, însă, am primit ajutor pentru a învăţa în plus. Astfel, am reuşit să îmi susţin primele două examene ECDL (European Computer Driving Licence, certificat european). Certificatul ECDL, nivelul de bază, se obţine după susţinerea a patru examene: Utilizarea computerului (teorie şi Windows), Editare text (Word), Calcul tabelar (Excel) şi Internet. Certificatul le este foarte util celor care doresc să se angajeze în administraţia publică, dar, dincolo de actul propriu-zis, competenţele dobândite te fac să te simţi mult mai în largul tău atunci când lucrezi la computer. Foarte mulţi liceeni dau aceste examene, deoarece un certificat ECDL suplineşte proba de competenţe digitale de la Bacalaureat, iar, în plus, poate fi menţionat în CV.
Până la urmă, visul de a nu lucra pentru a putea scrie mai mult nu mi s-a împlinit. În ultimul timp, prinsă cu învăţatul, am scris foarte puţin. Dar mă mulţumesc că toată perioada aceasta de şomaj nu a fost timp pierdut. La urma urmei, câteodată e bine să te opreşti din muncit, pentru a te dezvolta.
luni, 4 decembrie 2017
De ce lucrezi mai prost când asculţi muzică?
Asta înseamnă că muzica din fundal îţi îmbunătăţeşte sau îţi scade perfomanţele în funcţie de ce ai de făcut şi de tipul de muzică şi poţi fi mai productiv dacă înţelegi relaţia asta. Dacă sarcina ta e una creativă, atunci muzica îţi poate îmbunătăţi performanţele. Dacă ai de repetat informaţii într-o anumită ordine, atunci e mai bine s-o faci în linişte, sau, în cazul cititului, să citeşti în linişte sau cu muzică instrumentală în fundal.
O chestiune promiţătoare în ceea ce priveşte impactul muzicii asupra performanţelor cognitive e legată de învăţarea unui instrument muzical. Conform studiilor, copiii care învaţă să cânte la un instrument prezintă o îmbunătăţire a abilităţilor intelectuale. Dar, deocamdată, motivele sunt necunoscute şi probabil complicate. E posibil ca efectul să nu fie provocat de muzică în sine, ci de activităţile asociate cu studierea muzicii, cum ar fi concentrarea, repetiţia, lecţiile şi temele pentru acasă.
Efectul sunetului irelevant se produce în încercarea de a procesa două surse de informaţii ordonate în acelaşi timp: una de la problema de rezolvat şi una de la sunete. Din păcate, doar prima sursă e necesară pentru a memora informaţiile, iar efortul depus pentru a ignora sunetelele irelevante influenţează negativ această abilitate.
Se observă un efect similar şi când citeşti în timp ce asculţi muzică cu versuri. În cazul ăsta, se bat cap în cap două surse de cuvinte: cele din carte şi cele din cântec. În consecinţă, reţii mai puţin din ce-ai citit dacă în acelaşi timp asculţi muzică cu versuri.
Întreg articolul, aici: https://www.vice.com/ro/article/7x4q7g/de-ce-lucrezi-mai-prost-cand-asculti-muzica
O chestiune promiţătoare în ceea ce priveşte impactul muzicii asupra performanţelor cognitive e legată de învăţarea unui instrument muzical. Conform studiilor, copiii care învaţă să cânte la un instrument prezintă o îmbunătăţire a abilităţilor intelectuale. Dar, deocamdată, motivele sunt necunoscute şi probabil complicate. E posibil ca efectul să nu fie provocat de muzică în sine, ci de activităţile asociate cu studierea muzicii, cum ar fi concentrarea, repetiţia, lecţiile şi temele pentru acasă.
Efectul sunetului irelevant se produce în încercarea de a procesa două surse de informaţii ordonate în acelaşi timp: una de la problema de rezolvat şi una de la sunete. Din păcate, doar prima sursă e necesară pentru a memora informaţiile, iar efortul depus pentru a ignora sunetelele irelevante influenţează negativ această abilitate.
Se observă un efect similar şi când citeşti în timp ce asculţi muzică cu versuri. În cazul ăsta, se bat cap în cap două surse de cuvinte: cele din carte şi cele din cântec. În consecinţă, reţii mai puţin din ce-ai citit dacă în acelaşi timp asculţi muzică cu versuri.
Întreg articolul, aici: https://www.vice.com/ro/article/7x4q7g/de-ce-lucrezi-mai-prost-cand-asculti-muzica
duminică, 26 noiembrie 2017
Obligatoriu! Anunţ al ITM Maramureş pentru angajatori
Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș atrage atenția angajatorilor asupra obligațiilor ce le revin prin intrarea în vigoare a dispozițiilor Ordonanței de Urgența nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, astfel:
– prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există încheiat contract/acord colectiv de muncă, inițierea negocierii colective este obligatorie, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal;
– prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (3) si (5) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 este obligatorie negocierea colectivă a actelor adiționale la contractele și acordurile colective de muncă în vigoare.
Condițiile de reprezentativitate în cazul negocierilor sunt stabilite prin actul normativ mai sus precizat. Aplicarea acestor dispoziții este obligatorie în intervalul 20 noiembrie – 20 decembrie 2017.
– prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există încheiat contract/acord colectiv de muncă, inițierea negocierii colective este obligatorie, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal;
– prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (3) si (5) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 este obligatorie negocierea colectivă a actelor adiționale la contractele și acordurile colective de muncă în vigoare.
Condițiile de reprezentativitate în cazul negocierilor sunt stabilite prin actul normativ mai sus precizat. Aplicarea acestor dispoziții este obligatorie în intervalul 20 noiembrie – 20 decembrie 2017.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


