Ce înseamnă “nu pot”?

Când ne alegem pentru prima oară o meserie sau o profesie, ne gândim că o facem pentru toată viaţa. Parcursul nostru şcolar este determinat de alegerea noastră. Chiar şi când optăm pentru un loc de muncă, credem, poate, că vom ieşi la pensie tot de acolo.

Dar vremurile s-au schimbat. Nu mai e ca în comunism, când ieşeam la pensie de la locul de muncă primit în urma repartiţiei de după absolvirea facultăţii. Economia de piaţă cere mai multă mobilitate, mai multă adaptabilitate. În ţările occidentale, reconversia profesională este un lucru obişnuit.

La noi, de multe ori, oamenii trecuţi de prima tinereţe devin reticenţi în a-şi schimba meseria, sau chiar locul de muncă. “Nu pot”, “e greu”, “nu voi face faţă” – sunt cuvinte pe care angajatorii le aud adesea de la cei care se prezintă la interviuri cu aşteptări prea mari. Grea e orice meserie, nicăieri banii nu curg de la robinet. Pe de altă parte, e firesc ca orice schimbare să producă stres şi să ceară efort. Dar, până la urmă, asta e viaţa – o continuă suită de schimbări. 

Ce e de preferat: să fii şomer, cu o idemnizaţie de câteva sute de lei, care oricum nu îţi ajung pentru a trăi şi care se oferă de către stat pe o perioadă limitată? Sau să începi să munceşti, cu curaj, cu atenţie, cu conştientizarea faptului că vei face greşeli, că vei avea multe de învăţat, dar că, în final, vei deprinde noi abilităţi? 

Învăţarea nu se face până la 18 ani, când absolvim liceul. Nici până la 22, când absolvim facultatea şi masterul. Învăţarea trebuie să aibă loc pe tot parcursul vieţii, pentru că creierul nostru are această capacitate. În plus, scăpăm astfel de rutină, de plictiseală, de plafonare, de toate aceste lucruri care fac rău calităţii muncii noastre, creativităţii noastre şi propriei stări de bine. 

Până la urmă, principalul hop peste care trebuie să trecem este să ne învingem temerile şi obişnuinţele. Să devenim deschişi la nou, la ceea ce ne oferă viaţa. Mai ales într-un secol în care tehnologiile se schimbă cu repeziciune, în care dispar şi apar noi meserii, în care oameni şi roboţi lucrează laolaltă, nu e loc de plafonare. Mintea noastră trebuie să fie într-o permaentă alertă, şi gata să absoarbă, ca un burete, informaţii şi deprinderi noi. 

“Nu pot”, “e greu”, “nu voi face faţă” – sunt cuvinte care trebuie scoase din vocabularul candidaţilor pentru un nou loc de muncă. Ele trebuie înlocuite cu expresii precum “sunt dispus să învăţ” şi “vreau să mă adaptez cât mai repede”. Abia atunci va fi bine atât pentru noul angajat, cât şi pentru angajator.

Ziua cea mare

Şi iată că a sosit şi ziua aceea. După atâta aşteptare, aproape că nu mai sperai să se întâmple. Aproape că renunţaseşi. Începuseşi să nu mai crezi încurajările cunoscuţilor, acel veşnic „Lasă, că o să fie bine!”, însoţit de un zâmbet fals, acea privire care încerca în zadar să îşi ascundă severitatea, atunci când recunoşteai că încă nu ţi-ai găsit de lucru. Îţi spuneau: “Va veni şi vremea ta!” şi te băteau uşor pe umăr, dar priveau asfaltul, căci nu aveau curaj să se uite în ochii tăi. Ochii tăi disperaţi după o promisiune. Ochii tăi avizi de certitudini.

Şi iată că azi s-a întîmplat. L-ai văzut, l-ai citit de două ori, de la cap la coadă, să te asiguri că e real. I-ai pipăit hârtia fină, i-ai admirat ştampila. Şi l-ai încununat cu cea mai frumoasă semnătură pe care ai scris-o vreodată. Semnătura de pe contractul tău de muncă.

De azi, eşti altcineva. De azi, eşti om ca toţi oamenii. Ai un loc de muncă, ai un salariu, ai demnitate. Poţi să ridici vocea, te poţi face auzit. Poţi spune, cu curaj, „eu exist”. Poţi să te uiţi în ochii membrilor familiei tale, poţi să mergi cu ei la supermarket şi să iei nonşalant de pe raft berea sau ciocolata dorite. Poţi chiar să cumperi daruri şi să le oferi cu bucuria pe care ţi-o aduce generozitatea. Poţi povesti seara, la cină, întâmplări de la locul de muncă şi poţi să-i critici pe leneşi. Poţi să fii la fel ca toţi ceilalţi.

Şi totuşi, azi tremuri. Îi duci sarcinile la capăt temător. În sinea ta, te întrebi dacă nu ai ruginit. Dacă lunga perioadă în care ai fost şomer nu te-a făcut mai neîndemânatic, mai puţin agil, mai puţin isteţ. Te întrebi dacă vei face faţă. Dacă noul şef va fi mulţumit de tine. Dacă nu va regreta ziua de azi. Dacă, la sfârşitul zilei, te va bate pe spate şi-ţi va spune, simplu: „Bine, băiete.”

La noapte nu vei dormi. Ca înaintea morţii, îţi vor trece prin faţa ochilor ultimele luni. Zilele lungi, petrecute în faţa televizorului, după-amiezele în care îţi întâmpinai soţia, când sosea de la serviciu ruptă de oboseală, şi când îţi vărsai frustrările asupra copiilor veniţi de la şcoală. Zilele în care te simţeai neputincios şi inutil, o zdreanţă în plus pe lumea aceasta, un rebut care nu îşi găseşte locul. Zilele în care te întrebai de ce soţia ta nu divorţează, de ce nu te dă afară din casă, de ce te mai suportă cu toţii şi se străduiesc să se poarte ca şi cum totul ar fi normal. Zilele în care simţeai că înnebuneşti de disperare.

Azi ai semnat contractul. Şi, oricât de greu ar trece nopatea aceasta, mâine va fi o nouă zi. O zi pe care o vei petrece la noul loc de muncă.

Uneori e bine să te opreşti din lucru

Anul trecut, prin septembrie, îi spuneam unui prieten că mi-ar plăcea foarte mult să nu mai trebuiască să muncesc pentru a mă întreţine. El e scriitor, eu cochetez cu scrisul şi ne-ar plăcea amândurora ca în România să se poată trăi din scris, la fel cum se întâmplă în alte ţări. Şi mă refer aici la a scrie ficţiune, şi nu articole de presă sau reclame.

După mai puţin de un an, am rămas fără loc de muncă. Nu a fost vina mea, avusesem un contract pe durată determinată. Găsirea unui nou loc de muncă a durat mai mult decât aş fi crezut, mai ales pentru că nu am fost dispusă să accept orice ofertă. Decât să fiu nevoită să fac compromisuri în domeniul meu, prefer să o iau de la capăt într-un alt domeniu.

În perioada asta, adică în ultimele mai bine de patru luni, credeam că voi avea o grămadă de timp liber. Sunt o persoană activă, care nu se plictiseşte niciodată, pentru că îşi găseşte mereu ceva de făcut. În general, prefer activităţile care mă fac să mă dezvolt, cum ar fi scrisul sau cititul.

Până la urmă, m-am înscris la un curs de utilizare a computerului. E un curs pentru începători şi nu e organizat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, deşi cele organizate de această instituţie sunt gratuite pentru şomeri. Am preferat, însă, un curs care mi-a fost recomandat, chiar dacă trebuia plătit. Şi nu regret. Acesta durează şapte săptămâni (cu două şedinţe pe săptămână, a câte 4 ore), este un curs pentru începători, şi este axat mai mult pe partea practică a utilizării computerului (deşi nu lipsesc nici noţiunile teoretice). Este structurat pe mai multe etape, cum ar fi sistemul de operare Windows, aplicaţiile Word, Excel şi Internet. Ca bonus, am fost introduşi şi în “misterele” aplicaţiei PowerPoint. Ne-am simţit cu toţii bine la curs, întrucât doamna profesoară a avut grijă să menţină un echilibru în ceea ce ne preda, astfel ca cei aflaţi chiar la început să nu se simtă depăşiţi, iar cei care au mai lucrat cu calculatorul să nu se plictisească. Cursul se încheie cu un examen care îmbină partea teoretică cu cea practică, în urma căruia vom obţine câte o diplomă recunoscută de Ministerul Muncii.

Pe lângă curs, însă, am primit ajutor pentru a învăţa în plus. Astfel, am reuşit să îmi susţin primele două examene ECDL (European Computer Driving Licence, certificat european). Certificatul ECDL, nivelul de bază, se obţine după susţinerea a patru examene: Utilizarea computerului (teorie şi Windows), Editare text (Word), Calcul tabelar (Excel) şi Internet. Certificatul le este foarte util celor care doresc să se angajeze în administraţia publică, dar, dincolo de actul propriu-zis, competenţele dobândite te fac să te simţi mult mai în largul tău atunci când lucrezi la computer. Foarte mulţi liceeni dau aceste examene, deoarece un certificat ECDL suplineşte proba de competenţe digitale de la Bacalaureat, iar, în plus, poate fi menţionat în CV.

Până la urmă, visul de a nu lucra pentru a putea scrie mai mult nu mi s-a împlinit. În ultimul timp, prinsă cu învăţatul, am scris foarte puţin. Dar mă mulţumesc că toată perioada aceasta de şomaj nu a fost timp pierdut. La urma urmei, câteodată e bine să te opreşti din muncit, pentru a te dezvolta.

locuri de munca disponibile în judeţul Maramureş

Găsiţi aici lista actualizată a posturilor disponibile în judeţul Maramureş, aşa cum a fost ea publicată de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Maramureş: http://www.maramures.anofm.ro/acte/anunturi/LMV.pdf .

Bilanțuri 2017 – rata șomajului în România

             Mai rămân zile numărate până la finalul anului 2017. În România acest an a fost unul deosebit prin complexitatea reformelor în justiție și sectorul economic.  De alta parte scena politică a fost aprigă iar forul – unul exuberant sau alteori revoltător. Anul 2017 a reușit să scoată în stradă, în lupta lor pentru democrație și justiție, un număr impresionat de protestatari. Proteste au fost organizate în toate orașele din țară încât numărul acestora a depășit  cotele istorice înregistrate în mișcările populare din 1989.  

         Deși către sfârșitul trimestrului trei al anului 2017, premierul Tudose a declarat cu mândrie rezultatele unei creșteri economice situată printre primele din Uniunea Europeană în condițiile în care economia statului este una bazată pe consum și mai puțin de producție, industrie sau investiții ample. Cu toate că România este parte a Uniunii Europene de aproape un deceniu, situația cetățenilor săi nu a cunoscut schimbări considerabile. Carențele preponderent sunt vizibile în infrastructura, educație, industrie.  

         Rata șomajului în rândul tinerilor în România a rămas neschimbată de la 16,80 la sută în iunie 2017,  la 16,80 la sută în mai 2017. În medie, rata a fost de 19,73 la sută din 1997 până în 2017, atingând un maxim de 24,80 la sută în aprilie 2014 și 15,30% în ianuarie 1998.

        Rata șomajului ajustată sezonier a fost de 4,9 la sută în luna octombrie a anului 2017, la fel și în luna noiembrie. A rămas cea mai scăzută rată a șomajului cea din aprilie, numărul șomerilor a crescut cu 9 mii la 451 mii. Rata șomajului pentru bărbați a crescut cu 0,1 puncte procentuale, până la 5,7%, iar cea pentru femei a rămas neschimbată la 3,8%. Un an mai devreme, rata șomajului a fost mai mare la 5,6%. Rata șomajului în România a fost în medie de 6,69% din 2004 până în 2017, ajungând la o valoare maximă de 8,60% în ianuarie 2004 și un nivel record de 4,80% în aprilie 2017.

Primii paşi în căutarea unui job

          Să rămâi fără loc de muncă nu este niciodată un lucru plăcut. Poate fi chiar şocant în primă instanţă. Persoana care şi-a pierdut jobul va fi, o vreme, descumpănită, va simţi că şi-a pierdut echilibrul interior. Îşi va pune tot felul de întrebări legate de valoarea sa, se va întreba dacă este util, dacă este dorit în societate sau nu. Apoi, fireşte, vor veni alte întrebări: Ce mă voi face de acum înainte? Cum îmi voi întreţine familia? Cum îmi voi plăti taxele? Şi aşa mai departe.

          Este bine să ne revenim din şoc cât mai curând posibil şi să trecem la acţiune. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne înscriem în baza de date a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Maramureş, care are sediul în Baia Mare, pe strada Hortensiei nr. 1A (lângă Casa de Pensii). Odată dosarul înregistrat, vom putea primi şi un ajutor financiar.

          AJOFM Maramureş dispune şi de o listă a locurilor de muncă vacante, pe care o actualizează periodic. Ea este publicată pe site-ul instituţiei, la adresa:

http://www.maramures.anofm.ro/acte/anunturi/LMV.pdf

          Găsim aici numele firmelor care solicită noi angajaţi, meseriile cerute, nivelul necesar al studiilor, numărul posturilor disponibile şi data la care anunţurile expiră. Pentru a lua legătura cu angajatorii, însă, va trebui să vă deplasaţi la sediul AJOFM, mai exact la camera 2 de la subsol. Aici există aceeaşi listă, însă cu mai multe detalii, printre care şi adresa la care este disponibil fiecare loc de muncă şi numărul de telefon al firmei angajatoare. Va trebui să vă alegeţi posturile care consideraţi că se potrivesc pregătirii dumneavoastră şi să sunaţi la angajatori. Aceştia vă vor cere un CV şi, în cazul în care el corespunde aşteptărilor, vă vor invita la un interviu. Dacă  optaţi pentru un job la o instituţie de stat, va trebui să participaţi la un concurs.

Mult succes!